Teodor Frunzeti, Paul Dănuţ Duţă, Monalisa Stănimir
Studii şi analize privind regionalismul
ISBN 978-973-7865-45-8
Sibiu 2007
14,5x20,5
428 p.

La mai mult de un deceniu de la încheierea Războiului Rece, întreaga omenire constată cu tristeţe că aşteptările sale nu s-au confirmat. După o jumătate de secol dominată de pericole, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii mondiale, care şi-au găsit suportul şi s-au dezvoltat pe fondul nenumăratelor vulnerabilităţi provocate de confruntarea ideologică susţinută de mijloace militare, a urmat o scurtă perioadă de destindere. În euforia momentului, întreaga planetă a nutrit speranţa că sosise timpul pentru o lume mai bună şi mai sigură, dar din fereastra de oportunitate creată, a apărut însă o uriaşă Cutie a Pandorei, pe care, de atunci, comunitatea internaţională se străduieşte să o închidă. Degeaba însă, procesul înaintează cu mare greutate, iar succesele merg la braţ cu semisuccesele. Mediul internaţional de securitate actual, ca şi sistemul internaţional în întregul său pot fi înţelese pe deplin doar în strânsă corelaţie cu sistemul internaţional configurat în timpul războiului rece, ale cărui rezultate directe şi nemijlocite sunt. Impactul războiului asupra prezentului şi chiar viitorului comun al omenirii este important decât s-ar putea crede la prima vedere: în timpul războiului rece s-a format generaţia de lideri care conduc astăzi majoritatea statelor lumii şi în special principalii actori din arena internaţională; în timpul războiului rece au fost cristalizate principalele concepţii privind ordinea internaţională care au modelat atitutudinea clasei politice şi a populaţiei; pentru prima dată în istoria umanităţii războiul rece a consacrat un sistem internaţional bipolar, diferit de cel precedent, definit de existenţa unor puteri regionale chiar dacă unele dintre ele sunt cu aspiraţii globale; stereotipurile mentale formate în perioada războiului rece încă persistă şi afectează lumea de azi. Mediul internaţional de securitate conţine, în acelaşi timp, atât elemente de continuitate, cât şi de discontinuitate faţă de cel din timpul războiului rece. Cu toate acestea, evenimentele ce au avut loc în arena internaţională în ultimii 20 de ani cât şi forţele şi tendinţele ce acţionează în prezent par să pună în evidenţă o accentuare a schimbărilor şi o reducere graduală a elementelor de continuitate. În acelaşi timp, două elemente majore - sfârşitul războiului rece şi atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 - au marcat în mod semnificativ cele două perioade distincte din evoluţia sistemului internaţional din ultimii 20 de ani. După cum este bine cunoscut, lumea de mâine ar trebui să fie o proiecţie a celei din prezent. Cu siguranţa că, în anii care vor urma, tendinţele care se manifestă acum, lăsate la voia întâmplării, vor putea să se maturizeze, transformându-se în pericole directe sau, cu aportul tuturor actorilor internaţionali, vor fi eliminate de pe marea scenă a lumii; totul depinde de modul cum omenirea va reuşi să înţeleagă şi să reuşească să pregătească prezentul pentru viitor. Percepţia reală şi reacţia adecvată şa ameninţările existente sau emergente la adresa securităţii reprezintă doar un demers al acestei activităţi cu o importanţă majoră în întărirea încrederii între state. Aceasta este o condiţie sine qua non a realizării spiritului de echipă în lupta împotriva ameninţărilor secolului al XXI-lea şi contruirea unui sistem de securitate internaţională stabil; progresul social şi prosperitatea economică fără securitate nu vor putea exista, iar lumea, pe zi ce trece, devine tot mai conştientă de realitatea acestei axiome. De-a lungul timpului, ameninţarea a fost permanent prezentă în relaţiile dintre oameni, perfecţionându-şi mereu formele şi metodele specifice şi stând la baza nenumăratelor stări conflictuale care au umbrit evoluţia societăţii. Denumită ca atare sau nu, fie că a fost exprimată prin cuvinte, fie prin gesturi întotdeauna a reprezentat un pericol potenţial. Literatura de specialitate din diferite colţuri ale lumii o evidenţiază iar studiile psihologice o reprezintă cvasiunanim ca o atitudine negativă care se adresează, înainte de toate, afectivităţii individuale sau de grup şi nu raţiunii celor vizaţi; ea dispune de o gamă largă de tehnici şi procedee, ce se întinde de la persuasiune la manipulare. În general, geopoliticienii obişnuiesc să împartă lumea în 7, uneori 8 zone. Una dintre ele este zona Europei Centrale şi Orientale, zonă din care face parte şi România şi care cuprinde 2% din populaţia mondială şi consumă în jur de 4% din energia primară comercială utilizată în lume. De asemenea, zona cuprinde 6% din rezervele mondiale de cărbune şi circa 1% din rezervele mondiale de petrol şi gaze naturale. Regiunea constituie un importator de energie primară din alte ţări, iar schimbările politice din ultimi ani au determinat ţările respective să caute surse de aprovizionare şi din Vest, motivul principal constituindu-l nesiguranţa importurilor de provenienţă estică.

Din sumar:

    Regionalismul şi organizaţiile internaţionale 

Dr. Teodor Frunzeti

Rolul organizaţiilor regionale de securitate în gestionarea crizelor

Dr. Cristian Popa

Organizaţiile internaţionale de securitate şi procesul de stabilizare regională

Monalisa Stănimir

Scurta existenţă a "Agendei pentru pace"

Stefan Sbierea

Dimensiunea regională a operaţiilor de menţinere a păcii

Cristian Agaficioaia

Relaţiile UE cu NATO şi OSCE pe eşicherul de securitate

Dr. Paul Duţă

Organizaţia de Cooperare de la Shanghai şi securitatea regională

    Perspective asupra regionalismului

Mihai Bănescu

Regionalism şi universalism

Stefan Mihalcea

Regionalism, multilateralism şi globalism

Bogdan Nohai

Regionalismul şi sistemul comercial global

Silviu Puluc

Regionalismul şi firmele transnaţionale

Vlad Gheorghiţă

Regionalism şi mobilitatea forţei de muncă

Vladimir-Constantin Abram-Ionescu

Regionalism şi realism

Constantin Ciosnar

Regionalismul şi teoria domino-ului

Vasile Creţu

Consideraţii privind neofuncţionalism şi neorealism

    Regionalismul asiatic

Daniel Durchii

Consideraţii privind dezvoltarea regionalismul asiatic

Cătălin Mihai Boşca

Regionalismul est asiatic

    Regionalismul spaţiului Asia-Pacific

Cristian Lupancu-Popa

Noul regionalism în regiunea Asia-Pacific

Gabriel Irimia

Geopolitica spaţiului Asia-Pacific

Daniel Răcianu

Zona economică Asia-Pacific

Daniel Condruz

Implicaţiile regionalismului asupra relaţiilor americano-chineze

Florin Ichimoae

Regionalismul asiatic şi implicaţii pentru SUA

    Regionalismul american

Cătalin Niga

NAFTA şi MERCOSUR: Analiză comparativă

Constantin Şerban

Cooperarea MERCOSUR-UE

    Regionalismul european

Valentin Stănescu

Dezvoltarea regională europeană

Drd. Gioni Popa Gavrilovici

Consideraţii privind prezenţa NATO în Marea Neagră

Vasile Brânzei

Marea Neagră şi frontierele democraţiei

Anghel Ion

Uniunea Europeană şi Ucraina

    Regionalismul african

Mihai Tudorache

Regionalismul african