coord. Eugen Bădălan, Paul Dănuţ Duţă, Monalisa Stănimir
Studii şi analize privind UE-27
ISBN 978-973-7865-36-6
Sibiu 2007
14,5x20,5 cm
404 pag.

Mediul de securitate internaţional se află într-o rapidă schimbare. Unele schimbări sunt lineare şi previzibile, fie că decurg din evoluţia obiectivă a mediului de securitate, fie că reprezintă rezultatul unor strategii şi programe. Altele au caracter surprinzător, seismic sau de discontinuitate strategică şi sunt însoţite de o doză de incertitudine semnificativă ca natură, amploare şi durată.
     Proliferarea noilor riscuri şi ameninţări amplifică aspectele de insecuritate ale mediului global, astfel ca, în perspectiva următorilor 10-15 ani, ordinea globală va arăta sensibil diferit, în condiţiile în care dinamica relaţiilor internaţionale favorizează eforturile vizând construcţia unui nou echilibru internaţional.
     Mediul de securitate european este diferit de cel al altor regiuni ale globului. Europa are probabil, pe termen scurt şi mediu, o şansă unică în îndelungata ei istorie, de a demonstra în fine, că este posibilă realizarea integrării politice şi economice, bazate pe asumarea unor responsabilităţi comune, pe idealuri şi valori comune. Lărgirea Uniunii Europene poate satisface nu numai nevoia de bunăstare, ci şi cea de securitate a cetăţenilor şi statelor europene.
     Europa a fost aria de desfăşurare a nenumărate conflicte armate, iar ambele războaie mondiale au început pe continentul nostru. Acum Europa poate deveni modelul funcţional al unei stabilităţi şi securităţi extinse şi durabile, bazate pe cooperare şi prosperitate.
     Statele membre ale Uniunii Europene sunt determinate să coopereze nu numai în probleme economice şi financiare, dar şi în probleme de politică externă şi de securitate.
     Pentru a putea ajunge la înţelegere politică la nivel regional este necesar, socotesc unii autori, a fi îndeplinite anumite condiţii: apropierea geografică; creşterea economică constantă; existenţa unui sistem politic similar; o opinie publică şi lideri politici favorabili ideii de integrare; omogenitate culturală; stabilitate internă; experienţă istorică şi dezvoltare socială apropiată; forme de guvernare şi sisteme economice compatibile; nivel de pregătire militară şi logistica sistemului militar similare ori compatibile; o percepţie comună, unitară asupra ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii; compatibilitate în procedurile administrative şi o colaborare anterioară fructuoasă în anumite domenii.
     Chiar dacă nu toţi europenii îşi dau seama de existenţa unei tendinţe de evoluţie spre uniune politică, Europa de vest şi-a constituit deja un mecanism de autoreglare internă care a făcut ca posibilitatea izbucnirii unui război între statele componente practic să dispară (trebuie să ţinem cont de faptul că Europa a fost în mod istoric una dintre regiunile generatoare de conflicte ale globului).
     Declanşarea unui conflict armat între democraţiile europene este astăzi, practic, de neconceput. Chiar dacă procesul de lărgire a Uniunii Europene este în acest moment aproape oprit, este de aşteptat ca pe termen mediu şi lung el să continue şi să fie însoţit de adânci transformări integratoare care vor oferi şi soluţiile pentru creşterea securităţii bătrânului continent.
     Lucrarea este structurată pe 4 capitole: De la aderare la integrare, Europa lărgită şi politica europeană de vecinătate, Instituţii europene, Politica externă de securitate şi apărare.