Paul Dănuţ Duţă, Ion Panait, Mihai Chiriţă
Globalizarea şi continentul african - Aspecte de securitate
ISBN 978-973-7865-62-5
Sibiu, 2008
14,5x20,5 cm.
320 p.

În prezent, diverse state din Africa pun accent din ce în ce mai mult pe creşterea securităţii, cu ajutorul colaborării strânse cu AU, în ciuda relaţiilor neclare existente în acest moment cu unele instituţii cum ar fi ECOWAS. În iulie 2000, Summit-ul OUA din Togo, mandatează trei preşedinţi să propună un parteneriat constructiv cu Nordul dezvoltat pentru regenerarea continentului. În 1 martie 2001, preşedintele Obasanjo prezintă MAP, iar preşedintele Wade din Senegal prezintă Planul Omega. În 11 iulie 2001, după integrarea mai multor iniţiative, NEPAD este prezentat ca o viziune pentru Africa, o sinteză a problemelor care trebuie rezolvate la scară continentală şi un programn de acţiune care să le rezolve astfel ca să fie înfăptuită viziunea, NEPAD este aprobat într-o atmosferă entuziastă şi unanimă constituind Declaraţia 1 (XXXVII) ca agenda principală de dezvoltare pentru Africa în cadrul Uniunii Africane.
    În anul 2002, se constituie Uniunea Africană pentru concertarea eforturilor guvernelor africane, după modelul Uniunii Europene. În ianuarie 2004, se stabileşte înfiinţarea unei forţe armată integrată de pace şi stabilitate. Din acest moment, AU dispune şi de o Curte Africană a Drepturilor Omului. De asemenea, la iniţiativa Africii de Sud se lansează Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii - NEPAD, care îşi propune o serie de obiective cum ar fi: stabilirea şi punerea în aplicare a unor programe de guvernare democratice, realizarea de negocieri între putere şi opoziţie, combaterea corupţiei, promovarea democraţiei, dezvoltarea societăţii civile, dezvoltarea cooperării pe continent.
    NEPAD este o viziune şi cadrul strategic pentru renaşterea Africii. Acest document are la bază mandatul OUA încredinţat şefilor unui grup de state să elaboreze un cadru de dezvoltare interată socio-economică pentru Africa. Documentul cadrul a fost adoptat în iulie 2001 de către OUA. De asemenea, proiectul se constituie ca un răspuns la provocările actuale care stau în faţa continetului african - creşterea nivelului de sărăcie, subdezvoltarea şi continua marginalizare a Africii - care solicită o intervenţie radicală, materializată în obiective, principii, priorităţi. Atât NEPAD cât şi alte programe de parteneriat africane sunt conexate cu MDG.
    Obiectivul fundamental al NEPAD este eradicarea sărăciei în Africa şi plasarea statelor africane atât individual cât şi colectiv pe drumul creşterii susţinute şi dezvoltării astfel ca să fie stopată marginalizarea Africii în procesul globalizării. Esenţa proceselor ce se regăsesc în NEPAD o reprezintă exprimarea identităţii africane consonante cu aspiraţiile legitime ale popoarelor africane. Obiectivele pe termen scurt prevăzute de NEPAD sunt formulate pentru întreaga Africă, într-o viziune globalistă, astfel: Africa să devină mult mai eficientă în prevenirea conflictelor şi realizarea unei păci durabile pe continent; Adoptarea şi implementarea principiilor democraţiei şi politicii economice eficiente şi bunei guvernări precum şi îmbunătăţirea protecţiei drepturilor omului în fiecare stat african; Dezvoltarea şi implementarea efectivă a programelor de eradicare a sărăciei şi accelerarea realizării păcii prin atingerea obiectivelor de dezvoltare, în special prin dezvoltarea condiţiilor de viaţă; Creşterea nivelului de acumulare de capital intern, precum şi a investiţiilor, atât cu fonduri interne cât şi străine; Realizarea unei capabilităţilor necesare politicii de dezvoltare propuse, coordonare şi negociere în arena internaţională care să asigure beneficiile angajării în economia globală, în special în relaţiile comerciale şi accesul la piaţa internaţională; Integrarea regională trebuie să fie accelerată şi obţinerea unui nivel înalt a creşterii economice susţinute; Stabilirea unui parteneriat cu statele dezvoltate bazat pe respectul reciproc şi echitate.
    La nivel continental, realizarea păcii şi securităţii, OUA fără un acord privind structura unei forţe inter-africane pentru aspectele militare ale managementului conflictelor, îşi asumă ocazional responsabilităţi limitate.
    Operaţiile OUA înregistrează rezultate nesatisfăcătoare, demonstrând că nu are un mecanism capabil să gestioneze, atât conflictele existente, cât şi, cele care au apărut ulterior înfiinţării sale. La nivel regional, organizaţiile regionale din vestul şi sudul Africii conduse de state cum sunt Nigeria, Africa de Sud şi Zimbabwe, încep să se implice în operaţii de pace, acolo unde nici Naţiunile Unite şi nici OUA nu se implică.
    Transformarea OUA în AU înlocuirea mecanismul OUA cu Consiliul pentru pace şi securitate, însărcinat cu aranjamentele de avertizare timpurie şi răspunsul eficient la situaţiile de conflict şi criză în Africa. Se prevede organizarea unei Forţe Africane Stand by - ASF cu cinci brigăzi regionale, sprijinite de poliţie civilă şi alte capacităţi. ECOWAS şi IGAD realizează propriile aranjamente, cu anumite prevederi care nu respectă ghidul continental aprobat.
    AU, ECOWAS, IGAD şi SADC înregistrează progrese semnificative în direcţia realizării capabilităţilor regionale de sprijin a păcii. Totuşi, distanţa între aspiraţii şi implementarea continuă să fie uriaşă. Protocoalele şi documentele cadru sunt suficiente, structurile instituţionale sunt deja realizate, însă capacitatea operaţională este redusă şi neadecvată solicitărilor. Noile instituţii create fără capabilităţi şi experienţă, sunt tributare faptului că sunt alcătuite din statele cele mai sărace şi mai puţin dezvoltate din lume. Construirea capabilităţilor necesare pentru operaţii de menţinere a păcii va solicita timp, cel mai mare impediment fiind cel financiar.
    UE la solicitarea AU, stabileşte programul "Facilităţi pentru Pace", pentru finanţarea operaţiile de menţinere a păcii desfăşurate sub auspiciile AU.
    Acordul UE-AU poate permite şi finanţarea organizaţiilor regionale africane, în baza unei sugestii a ONU nefiind necesară o rezoluţie a Consiliului de Securitate. Pentru operaţiile de impunere a păcii UE trebuie să solicite o rezoluţie a Consiliului de Securitate în baza căreia să finanţeze prin programul Facilităţi pentru pace.
    Programul SUA, The Global Peace Operations Initiative (GPOI) are ca obiectiv prioritar instruirea şi echiparea a 75.00 de militari, majoritatea din Africa pentru operaţiile de menţinere a păcii. Progamul promovează dezvoltarea sistemului de transport şi logistic pentru militarii implicaţi în operaţiile de menţinere a păcii.
    SUA prin compania Pacific Architects and Engineers (PAE) sprijină operaţiile ECOWAS, extinzându-şi eforturile şi la alte operaţii de menţinere a păcii, aducându-şi o contribuţie serioasă.
    Fără un efort de a înlocui ciclul conflictelor cu întărirea păcii şi dezvoltării, menţinerea păcii realizată de către africani are puţine şanse de succes comparativ cu cele desfăşurate de către Naţiunile Unite.