Iacob Marza, Andreea Mârza
Zenovie Pâclişanu, Relatio Rumenorum e terris coronae S[ancti] Stephani ad Reformationem saec[ulis] XVI et XVII;
ISBN 978-606-8030-75-3
Sibiu, 2010
14,5x20,5 cm
324 pag.

   Lucrarea Zenovie Pâclişanu, Relatio Rumenorum e terris coronae Sancti Stephani ad Reformationem saec[ulis] XVI et XVII - Legătura românilor de pe pamânturile coroanei Sf[ântului] Ştefan cu Reforma în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, Viena, 1912, a fost concepută ca o ediţie academică a lucrării de doctorat a preotului, funcţionarului superior şi istoricului transilvănean Zenovie Pâclişanu (11886-1957). Volumul conţine traducerea din limba latină în româneşte, realizată de Andreea Mârza, un studiu introductiv, ediţie, note, rezumat şi indice de Andreea Mârza şi Iacob Mârza; traducerea rezumatului în limba germană este întocmită de Melina-Daria Popa.
    Argumentul (pp. 7-9) este urmat de Etape şi momente din viaţa, activitatea şi opera istorică a lui Zenovie Pâclişanu (pp. 10-20) şi de Aspecte ale discursului istoric la Zenovie Pâclişanu (pp 20-43), în care sunt identificate trei etape ale operei istorice. Textul latinesc, tradus în limba română, surprinde aspecte ale „legăturii românilor de pe pământurile coroanei Sfântului Ştefan cu Reforma în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea” (pp. 44-68), urmărind relaţiile românilor cu Luteranismul, cu Calvinismul în timpul Principelui Ioan Sigismund (1556-1571), cu Reforma de la moartea lui Ioan Sigismund până la Gabriel Bethlen (1571-1613) şi în timpul Principelui Gabriel Bethlen (1613-1629), revenindu-se, apoi, la relaţiile românilor cu calvinismul de la moartea lui Gabriel Bethlen până la Unire religioasă a unei părţi a românilor ardeleni cu Biserica Romei. Ultimul capitol tratează atitudinea românilor din Moldova şi Ţara Românească fată de lupta transilvănenilor contra Reformei. Ediţia de faţă conţine, în acelaşi timp, Nota editorilor (pp.67-68), Textul în limba română a discursului (pp. 69-212), Traducerea în limba română (pp. 213-286), Rezumat în limba germană (pp. 287-314) şi un Indice de nume (pp. 315-324).
    Lecturată cu atenţie pentru idealul cultural şi politic al noii generaţii de istorici români ardeleni, care a anticipat prin concepţie şi problematică „Unirea de la Alba Iulia”, teza de doctorat „ex Historia ecclesiatica”, datorată lui Zenovie Pâclişanu, Relatio Rumenorum e terris coronae S[ancti] Stephani ad reformationem saec[ulis] XVI. et XVII - Legătura românilor de pe pământurile Coroanei Sf. Ştefan cu Reforma în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, nelipsită de elemente subiective în spectrul ei interpretativ, trimite la o formulă istoriografică – întâlnită la tot pasul –, tipică pentru deceniul 2 al secolului al XX-lea. Căci discursul istoric al Doctorului de la „Alma Mater Viennesis”, modelat de spiritul critic al istoriografiei române la început de veac, fără să lipsească fireşti elemente romantice şi accente naţionale, trebuie ataşat, în acest efort recuperatoriu, după cum a fost concepută ediţie de faţă, unor atitudini culturale şi tendinţe ştiinţifice care indică un anumit localism creator în istoriografie şi pledează, într-o manieră particulară, pentru binomul istoriografie – identitate naţională. Căci ductul său istoric, diseminat în această teză, trebuie înţeles din perspectiva viitoarei cercetări fundamentale, încheiată în deceniul 5 al secolului trecut, Istoria Bisericii Române Unite, dar şi al progresului istoriografiei româneşti din Transilvania după deceniul 2 al secolului al XX-lea asupra Reformei.