coord. Vasile Ciobanu, Sorin Radu
Unirea din 1918, act fundamental al istoriei României
ISBN 978-973-7865-98-4
16,5x23,5 cm
Sibiu, 2008
312 p.

      Unirea din 1918, prin care cvasitotalitatea românilor s-au reunit într-un singur stat, a constituit cel mai important eveniment al istoriei lor de până atunci. Actul fundamental al istoriei României, săvârşit acum 90 de ani, s-a desfăşurat, de fapt, în etape, marcate de reunirea cu Vechiul Regat Român a Basarabiei (27 martie/ 9 aprilie 1918), a Bucovinei (28 noiembrie 1918) şi a Transilvaniei (1 Decembrie 1918).
      Acest triptic al Unirii a fost reconstituit, analizat şi interpretat, cu cauzele, desfăşurarea şi consecinţele sale, de numeroşi istorici, politologi, jurişti, economişti etc., de-a lungul celor nouă decenii care au trecut. Se ridică desigur întrebarea dacă mai pot apărea noutăţi sub aspectul informaţiei, al analizei şi interpretării. La parcurgerea bibliografiilor apărute pe această temă până în prezent am fi tentaţi să apreciem că, chiar dacă fiecare generaţie trebuie să rescrie istoria, este greu să aflăm noi abordări pentru a explica şi înţelege Marea Unire.
      Propunând unor colegi din ţară o reuniune ştiinţifică pe această temă, cu prilejul aniversării celor 90 de ani de la Unire, am avut plăcuta surpriză să constatăm că există încă aspecte prea puţin cunoscute, documente inedite, chiar fără a apela la necesarele metode noi de cercetare.
      Textele comunicărilor prezentate la simpozionul Unirea din 1918 – act fundamental al istoriei României, organizat de Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu“ a Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, împreună cu Consiliul Judeţean Sibiu şi Primăria Municipiului Mediaş, în 7-8 noiembrie 2008, la Sibiu şi Mediaş, au fost oferite cititorilor interesaţi în prezentul volum, ca un modest omagiu al istoricilor de astăzi pentru înaintaşii care, acum 90 de ani, au înţeles semnele timpului şi au acţionat cu abnegaţie şi hotărâre pentru adunarea tuturor fiilor neamului în graniţele unui singur stat. Începând din 1919 până în 1940, românii au avut un singur stat, pentru doar 22 de ani însă.
      Comunicările adunate în paginile următoare au adus în circuitul ştiinţific informaţii noi, din documente inedite, oferind noi elemente pentru a lămuri încercarea lui Amos Frâncu de a constitui la Cluj un prim centru de putere românesc în noiembrie 1918 (Cornel Ţucă, Dan-Ovidiu Pintilie). Rămânând în acelaşi spaţiu geografic aflăm noutăţi despre gărzile naţionale româneşti înfiinţate la Cluj şi despre comandantul lor, căpitanul Ion Hidu, pe baza unor consemnări memorialistice (Marius Olteanu, Cristian Enache, Marian Moşneagu şi Petrişor Florea). Tot pe baza unui bogat fond documentar, conservat şi valorificat de colegii de la Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare din Piteşti, a fost elaborat şi studiul privind Legiunea Română din Italia, despre care avem acum informaţii noi cu privire la repatrierea membrilor săi (Iulian Boţoghină).
      Un document de o importanţă aparte este o ciornă a proiectului de Rezoluţie a Unirii descoperit de Sorin Radu, care ridică din nou mult comentata paternitate a Rezoluţiei Unirii.
      Informaţii noi, care confirmă interesul Vienei şi al Budapestei privind eveni­men­tele din Transilvania, aflăm şi din comunicările ce au abordat şi examinat coloanele cotidianului maghiar „Pester Lloyd“ (Maura-Geraldina Giura), respectiv ale unor periodice vieneze (Lucian Giura). Acelaşi izvor, presa, este valorificat şi de Daniel Creţu pentru a pune în lumină câteva aspecte ale neutralităţii României şi Italiei, în anii 1914–1915.
      O serie de autori s-au oprit asupra etapei premergătoare Unirii din 1918, reuşind să propună interpretări novatoare şi completări la teme care păreau bine cunoscute. Astfel, Mihai Drecinanalizează rolul băncii „Albina“ în pregătirea şi împlinirea actului Unirii, Vasile Mărculeţ prezintă personalitatea protopopului medieşean Ioan Moldovan şi aportul lui la cauza naţională, iar Vasile Crişan relevă faţete noi din activitatea lui Aurel C. Popovici, în legătură cu interesul său pentru unitatea tuturor românilor.
      Evenimentelor propriu-zise din toamna anului 1918 le sunt consacrate comuni­că­rile prezentate de Mihai Racoviţan, care analizează semnificaţia perioadei 12-31 octombrie pentru acţiunile naţional-politice care au dus la Unire, Vasile Ciobanu, care reliefează locul Sibiului în evenimentele din 1918-1919 şi Gabriel Moisa, cu o serie de precizări privind frământările din Bihor în intervalul noiembrie 1918-aprilie 1919.
      O perspectivă deosebită oferă Radu Ardelean asupra participantului Ioan Lupaş la înfăptuirea Marii Uniri dar şi a istoricului de mai apoi, cu preocupări consistente pentru actul fundamental al istoriei moderne a României. Rezultat direct al hotărârilor din 1 Decembrie 1918, Consiliul Dirigent a fost nevoit de contextul internaţional să-şi consacre o bună parte din timp şi mijloace pentru activitatea militară. Asupra acestui aspect s-a oprit, pe linia unor mai vechi investigaţii, Alexandru Baboş.
      Lupta politică, diplomatică pentru recunoaşterea internaţională a Unirii şi pentru consolidarea noului stat român, confruntat, între altele, şi cu problema minorităţilor a stat în centrul atenţiei lui Radu Racoviţan, care a subliniat interesul viu al savantului britanic R.W. Seton-Watson pentru aplicarea Tratatului cu Ungaria, semnat la Trianon, la 4 iunie 1920.
      Un ultim grupaj de comunicări, temeinic documentate, au abordat destinul istorio­grafic al Unirii Basarabiei cu România (Pavel Moraru), destinul unei lucrări supusă cenzurii în 1950-1952, despre campaniile din 1916-1920, carte topită în final (Gheorghe Diaconescu, Iulian Boţoghină) şi obstacolele puse de cenzură, în anii 1968–1975, scrierilor istorice referitoare la Marea Unire (Ion Zainea).
      Nu putem încheia aceste consideraţii înainte de a mulţumi tuturor colegelor şi colegilor din Bucureşti, Oradea, Timişoara şi Piteşti care s-au prezentat la simpozion şi ne-au pus la dispoziţie textele pentru a le publica. Mulţumirile noastre se îndreaptă, de asemenea, spre colegele şi colegii din Sibiu şi Mediaş, care au participat cu comunicări şi au ajutat la organizarea simpozionului.
      În acelaşi timp, gratitudinea noastră se îndreaptă şi spre Consiliul Judeţean Sibiu, fără al cărui sprijin generos volumul de faţă nu ar fi putut ajunge în mâinile cititorilor.

Coordonatorii