coord Cătălin Grigoraş
Teatrul ca un joc: caiet de experimente teatrale, vol 2
ISBN 978-606-616-092-6
Sibiu, 2013
14,5x20,5 cm
164 pag.

     „Cum ar fi dacă...”
     Recunosc, invitaţia de a prefaţa o asemenea lucrare m-a luat, puţin, prin surprindere. Nici nu am realizat că nu-i o treabă tocmai uşoară... Acum, cu emoţie dar şi cu o deosebită apreciere, aştern aceste gânduri fericit că, „dacă ar fi” s-o iau, la rându-mi, de la capăt, iată, tot acest drum l-aş alege spre a-l parcurge cu şi mai mult plăcută osârdie.
     Profesia asta a noastră naşte Oameni, făurind destine cu o strălucire aparte.
     O vreme am crezut că, o dată cu „apusul Zeilor” Thaliei se va aşterne un gol imens şi viaţa asta, spirituală, ne va fi invadată de un nesfârşit deşert în care, ici-colo, „smocuri” din firave fire de iarbă vor mai aduce – discret – în memoria umană ceea ce, cândva, ne-a încălzit cu atâta ardere şi dăruire sufletele întru frumos şi simţire.
     Citind, însă, rândurile care alcătuiesc această carte-mărturie, am constatat că munca – şi jertfa! – înaintaşilor n-a fost zadarnică. Am înţeles că menirea Artistului-profesor de a sădi dăruind, iată, a dat rod. Căci, uite, s-au născut şi încă se nasc, Oameni vii!... Deci, „dacă ar fi” să fie să facem cu adevărat ceva, util şi dăinuitor, ar fi să recreem mereu OMUL VIU lăsând, astfel, cât mai multe urme de Oameni în urma noastră.
     Parcurcând cu mintea şi cu sufletul această carte, mi-am întărit credinţa că ceea ce fac -şi, împreună cu alţii, facem- are un rost, un sens, o menire. Dragostea faţă de DARUL primit de la profesorul lor (al autorilor-actori!), răzbate în cuvintele aşternute cu sinceritate, direct, neprelucrate în propoziţii şi fraze încifrate academic şi tot mai înţepenite într-un corsetaj de lemn. Un limbaj simplu, direct, la subiect si pe înţelesul tuturor! Cred perfect valabilă, dar mai ales utilă, această abordare curată, aproape stenogramă, a modului cum Maestrul înobilează discipolul. Iar acum, discipolul-ucenic, la rându-i, împărtăşeşte darul primit din convingerea care face ca arta histrionului să capete aură divină.
     Teatrul este despre viată şi, în egală măsură, Viaţă!
     Însă, aşa cum spunea şi regizorul Andrei Şerban: „Teatrul nu poate -totuşi- înlocui viaţa, dar poate fi o metaforă care să ne ajute să revenim în experienţa vieţii mai puternici.” Autorii -tineri!- acestei cărţi suprinzătoare prin sinceritatea relatărilor, tocmai ce împărtăşesc experienţa lor iniţiatică într-o formă de viaţă care să-i facă, şi pe ei şi pe alţii, mai buni şi, deopotrivă, mai puternici.
     Este limpede! Teatrul a fost, este şi va rămâne viu, esenţial, necesar, hrănitor, vindecător, înălţător, simplu şi curat. Amvon şi confesional al sufletelor noastre mereu în căutare de răspunsuri care nu-şi mai suportă întrebările.
     Dovada?... „Cum ar fi” să citiţi această carte?
   Radu Botar -umil actor-
   februarie, 2013
   Satu Mare