Anamaria Cătană
Stresul psihosocial şi calitatea vieţii la adolescenţi
ISBN 978-606-616-237-1
Sibiu, 2016
14,5x20,5 cm
270 pag.

   Modificările produse în abordarea dezvoltării şi adaptării în perioada copilăriei şi adolescenţei, care constau în focalizarea pe aspectele pozitive în detrimentul deficitelor şi rezultatelor negative, au dus la intensificarea cercetărilor privind factorii sociali şi personali responsabili de apariţia şi menţinerea bunăstării subiective la copii şi adolescenţi. În calitatea sa de domeniu relativ nou de studiu al psihologiei copilului şi adolescentului, evaluarea bunăstării subiective a suscitat şi suscită în continuare interesul cercetătorilor care continuă să caute răspunsuri privind modalităţile adecvate de captare a impactul condiţiilor de viaţă şi activităţilor curente ale copiilor şi adolescenţilor asupra dezvoltării şi funcţionării lor fizice şi psihosociale. După cum precizează Stagner şi Zweig, întrebarea care se pune frecvent atunci când se investighează bunăstarea subiectivă la copii şi adolescenţi vizează factorii care se impun a fi evaluaţi astfel încât să se obţină un tablou cât mai complet al indicatorilor sănătăţii şi bunăstării tinerilor.
   În încercarea de a da un răspuns viabil la această întrebare considerăm benefică abordarea comprehensivă, la nivel empiric, a bunăstării subiective prin investigarea atât a resurselor sociale, cât şi a resurselor personale implicate în menţinerea unui nivel optim de funcţionalitate în perioada adolescenţei. Dacă la aceste precizări se adaugă informaţia conform căreia adolescenţa este o perioadă de profunde şi rapide transformări în plan fizic, cognitiv, emoţional, relaţional, care pot creşte vulnerabilitatea la stres şi pot modifica starea de bine subiectivă, motivaţia alegerii acestei teme de cercetare este relevată.
   Mai specific, cercetarea de faţă îşi propune să demonstreze empiric rolul deţinut de anumite caracteristici pozitive ale mediilor familiale şi şcolare, în calitatea lor de resurse sociale, în menţinerea unor nivele ridicate ale variabilelor asociate cu bunăstarea subiectivă a adolescenţilor (avem în vedere stima de sine pozitivă, autoeficacitatea ridicată, strategiile active de coping şi satisfacţia vieţii). Totodată, dorim să evidenţiem măsura în care nivelul de funcţionalitate al mediilor familiale şi şcolare exercită impact asupra dispoziţiilor emoţionale negative, dar şi asupra modului în care adolescenţii negociază cu cerinţele de dezvoltare în această perioadă de tranziţie dinspre copilărie spre vârsta adultă. Sublinierea rolului resurselor personale (stima de sine pozitivă, autoeficacitatea ridicată, strategiile active de coping) în menţinerea bunăstării subiective în contextul prezenţei unor nivele diferite de stres cronic se constituie, de asemenea, în obiect de studiu al acestei cercetări.
   Problematica supusă investigării, şi anume relaţia dintre stresul psihosocial şi calitatea vieţii la adolescenţi, se circumscrie preocupărilor actuale existente în cercetare la nivel internaţional. Ne-am orientat, însă, atenţia spre evaluarea stresului şi a calităţii subiective a vieţii prin raportare la caracteristicile mediului şcolar, deoarece impactul acestui tip de context social, extrem de important pentru dezvoltarea şi adaptarea adolescenţilor, asupra funcţionării lor socio-emoţionale a fost relevat într-o măsură mai mică la nivel empiric. Această afirmaţie este susţinută de concluziile la care au ajuns Suldo, Riley și Shaffer ca urmare a sumarizării comprehensive a studiilor preocupate de identificarea corelatelor şcolare ale satisfacţiei vieţii la adolescenţi.
   Deşi asocierile dintre dimensiunile mediul familial şi funcţionarea psihosocială a adolescenţilor au intrat mai mult în atenţia cercetătorilor, totuşi influenţa nivelelor diferite de funcţionalitate a sistemelor familiale asupra anumitor indicatori ai bunăstării subiective (cum ar fi tipurile de coping utilizate de adolescenţi în confruntarea cu factorii de stres) n-a fost surprinsă suficient în plan empiric. În urma analizei literaturii, Hamid, Yue şi Leung evidenţiază importanţa evaluării copingului adolescenţilor din diferite contexte culturale în funcţie de modul în care aceştia percep caracteristicile mediilor lor familiale.
   Totodată rolul autoeficacităţii şi al copingului în menţinerea bunăstării subiective în perioada adolescenţei a fost într-o măsură mai redusă demonstrat empiric. În acest sens, Roth-Herbst, Borbely şi Brooks-Gunn subliniază necesitatea extinderii cercetărilor care să evidenţieze că perceperea eficienţei sinelui este un indicator al stării subiective de bine la adolescenţi. Bridges, în schimb, relevă importanţa flexibilităţii copingului în menţinerea unui nivel optim al funcţionalităţii personale în momentul confruntării cu diverşi factori de stres şi afirmă necesitatea amplificării preocupărilor cercetătorilor de a demonstra empiric asocierile produse, în circumstanţe diferite, între stilurile şi strategiile de coping, pe de o parte, şi bunăstarea subiectivă a adolescenţilor, pe de altă parte.
   În contextul creşterii interesului pentru evidenţierea factorilor responsabili de menţinerea bunăstării emoţionale la adolescenţi, după cum precizează Land, Lamb şi Mustillo, cercetarea de faţă şi-a propus să releve măsura în care stresul zilnic de tip cronic determină modificări atât la nivelul satisfacţiei vieţii, cât şi în intensitatea dispoziţiilor emoţionale negative în perioada adolescenţei. În acest fel surprindem complexitatea fenomenului gestionării schimbărilor produse în dezvoltare, care poate determina adaptarea, dar şi vulnerabilitatea sau rezilienţa adolescenţilor la stres.
   Problematica studiată în această cercetare aparţine domeniului larg al psihologiei sănătăţii, unde stresul şi calitatea percepută a vieţii sunt teme fundamentale de studiu şi intervenţie. Precizăm totodată că evidenţierea empirică a resurselor sociale şi personale, care diminuează nivelul stresului şi cresc sentimentul personal al bunăstării generale la adolescenţi, n-a făcut, cel puţin recent, obiectul unor studii la noi în ţară, chiar dacă importanţa temei este justificată şi de impactul schimbărilor sociale asupra modului de derulare a vieţii şi interacţiunilor în cadrul mediilor familiale şi şcolare, care, la rândul lor, influenţează funcţionarea socio-emoţională a adolescenţilor.
   Investigarea factorilor responsabili de menţinerea bunăstării subiective în condiţiile experimentării unor nivele diferite de stres pe parcursul acestei perioade de tranziţie ce caracterizează dezvoltarea umană, permite monitorizarea indicatorilor pozitivi care facilitează adaptarea şi rezilienţa, dar şi a indicatorilor negativi care cresc riscul apariţiei unor probleme comportamentale şi emoţionale în rândul adolescenţilor. În baza acestor monitorizări sunt elaborate programe de intervenţie care reduc riscurile şi vulnerabilitatea adolescenţilor prin creşterea bunurilor lor sociale şi personale.

Autorul