Maria-Laura Vodă
Statutul juridic al spațiului extraatmosferic și al corpurilor cerești
ISBN 978-606-616-173-2
Sibiu, 2015
16,5x23,5 cm
388 pag.

     Pentru un jurist, problematica statutului spaţiului extraatmosferic şi al corpurilor cereşti este una de nişă şi, în mod obligatoriu, de abordare hibridă şi interdisciplinară. Echilibrul de reglementare a regimului juridic al spaţiului extraatmosferic se plasează între tratatele şi documentele de drept internaţional public, care au facilitat şi coordonat activităţile umane de penetrare şi explorare, şi instrumentele juridice public-private, noi, pe baza cărora orbitele Planetei Pământ sunt populate de sateliţi de telecomunicaţii, radare, telescoape, astronauţi ori turişti.
     Utilitatea şi relevanţa ştiinţifică a cercetării de faţă reies pe cale de consecinţă din noutatea şi inovativitatea modelului juridic de drept spaţial însuşi, care implică adaptarea celor mai vaste modele contractuale şi principii de piaţă unor relaţii interstatale, coordonate la nivelul ONU şi al altor organizaţii internaţionale interguvernamentale sau chiar neguvernamentale, după cum vom vedea.
     Sub aspect temporal, abordarea unei asemenea teme are o aparte semnificaţie, dat fiind faptul că, la 20 ianuarie 2011, România a devenit stat membru cu drepturi depline în Agenţia Spaţială Europeană (ESA). Ca principală organizaţie internaţională interguvernamentală europeană, cu atribuţii în domeniul trasării politicilor spaţiale la nivelul statelor membre şi al producţiei de tehnologie avansată, Agenţia facilitează participarea României în diferite programe spaţiale, dar pentru aceasta sunt necesare elaborarea de legislaţie naţională în domeniu, de programe de cercetare-dezvoltare şi implementarea, la nivel tehnic şi juridic, a obligaţiilor internaţionale asumate prin Constituţia ESA. Astfel, considerăm că lucrarea de faţă este nu numai o incursiune juridică inovativă, dar şi una necesară, date fiind adaptările legislative pe care România trebuie să le parcurgă în domeniu ca stat membru al ESA şi ca stat membru UE.
     În al treilea rând, ambiguitatea răspunsurilor normative de drept public cu privire la realităţile spaţiului extraatmosferic comercializat, „privatizat”, precum şi dificultatea găsirii de soluţii juridice referitoare la dezvoltările tehnice actuale necesită şi impun reflecţii, ceea ce corespunde cu scopurile lucrării de faţă. Unul dintre aceste scopuri este însăşi demonstrarea accesibilităţii, în primul rând juridice, a spaţiului extraatmosferic şi a problemelor sale, cu aplicabilităţi practice şi exemple de jurisprudenţă în domeniu.
     Cu privire la contribuţia adusă la cunoaştere, lucrarea de faţă tratează statutul spaţiului extraatmosferic şi al corpurilor cereşti din perspective diverse, multidisciplinare, încercând să ofere răspunsuri juridice pentru: elemente de drept public, elemente de drept privat, statutul actual al reglementărilor internaţionale în materie şi viitorul acestora, probleme de protecţie a mediului extraatmosferic ori probleme care ţin de proprietatea industrială, de copyright, de transporturi spaţiale sau de turism spaţial, probleme de securitate sau de militarizare a spaţiului sau chiar referitoare la inteligenţa extraterestră.
     Primul capitol al lucrării abordează modalitatea şi consecinţele formării unui regim juridic propriu şi aparte, după cum vom vedea, pentru spaţiul extraatmosferic și pentru corpurile cereşti, premisele creării acestuia şi domeniul său de acţiune în timp. Lucrarea continuă cu dezbaterea, pe parcursul capitolului al II-lea, a regimului juridic actual al spaţiului extraatmosferic şi a problemelor acestuia, aşa cum acesta decurge din principiile generale şi principiile speciale de drept spaţial. Un capitol distinct al lucrării, capitolul al III-lea, este cel care analizează posibilitatea completării sistemului principial de referinţă în dreptul spaţial cu noi principii fundamentale aplicabile în spaţiul extraatmosferic şi pe corpurile cereşti.
     Capitolul al IV-lea al lucrării este afectat problemelor de regim juridic al corpurilor cereşti şi a consecinţelor juridice, economice, sociale şi politice ale acestuia, cu privire specială asupra potenţialei exploatări de resurse minerale de pe corpurile cereşti în ipoteza elaborării unui regim internaţional de exploatare. Această din urmă problemă este cea căreia capitolul încearcă să îi găsească răspunsuri şi soluţii juridice adecvate, constituind o problemă de stringentă actualitate pe agenda internaţională.
     Capitolul al V-lea al lucrării dezbate cele mai prolifice şi actuale problematici pe care le ridică spaţiul extraatmosferic şi corpurile cereşti, pornind de la „naţionalizarea” şi „privatizarea” acestuia şi continuând cu problemele juridice ale transferurilor tehnologice, ale traficului orbital, ale transferurilor de proprietate pe orbită şi ale accesului în spaţiu în ultimii ani, în contextul geo-politic actual, din triplă perspectivă: internaţională, regională şi naţională.
     În continuare, capitolul al VI-lea al lucrării este dedicat problemelor controversate care se pun relativ la explorarea şi utilizarea spaţiului extraatmosferic, cum sunt regimul juridic al Obiectelor din Apropierea Pământului (NEO), al zborurilor suborbitale sau al avioanelor spaţiale, al turismului spaţial ori un potenţial regim juridic al unor prezenţe umane cibernetice în spaţiul extraatmosferic. Devierea NEO, spre exemplu, reprezintă unul dintre aspectele care faţă de suportul normativ actual sunt o ficţiune, cu implicaţii foarte puţin dezbătute doctrinar, dar avansate şi posibile din punct de vedere tehnologic. Capitolul abordează pe această cale şi probleme instituţionale legate de administrarea activităţilor spaţiale.
     Ultima parte a lucrării este cea a concluziilor, a sumarului propunerilor şi a soluţiilor argumentate prin intermediul acestei lucrări.
     Legat de originalitatea lucrării, cea mai importantă caracteristică pe care o atribuim spaţiului extraatmosferic şi corpurilor cereşti este dimensiunea economico‑socială a acestora. Din perspectiva cercetării juridice, implicaţiile sunt majore. Realitatea şi materialitatea beneficiilor spaţiului sunt în întregime aplicabile pentru orice utilizator de servicii de telecomunicaţii, pentru orice sistem de navigaţie prin satelit, pentru orice experiment medical reuşit pe Staţia Spaţială Internaţională ori pentru datele culese prin teleobservare, care ne ajută să prevenim sau să ameliorăm dezastre naturale, să monitorizăm traficul rutier în marile aglomerări urbane sau să gestionăm probleme de securitate globală. Spaţiul este destinaţia unde, după aproape 60 de ani de explorare, omenirea pleacă în vacanţă, unde zborurile comerciale de linie vor fi înlocuite cu zboruri suborbitale, unde tehnica obligă la implementarea de noi concepte de business şi de piaţă pentru servicii de lansare, pentru nano-tehnologie, pentru sateliţii-cub, pentru habitatele umane ori pentru cel mai inovator concept comercial apărut până în prezent, acela de economie orbitală.
     Referindu-ne la elementele de noutate ale tezei, aceasta abordează nu numai teme deja consacrate în dreptul internaţional spaţial, cum ar fi neaproprierea naţională sau obligaţia tuturor statelor de a coopera în explorarea şi utilizarea paşnică a spaţiului extraatmosferic, dar şi elemente care, cel puţin la nivelul doctrinei juridice, sunt mai puţin cunoscute, cum sunt hazardurile asteroidale, punctele Lagrange sau habitatele umane în spaţiu. Mai mult, lucrarea propune soluţii cu privire la adaptarea şi proporţionalizarea textelor de drept pozitiv cu evoluţiile tehnologice actuale atât de avansate, dar şi cu privire la găsirea unor echilibre la nivel internaţional, privind posibila amendare a tratatelor internaţionale în vigoare. Aceasta apare drept o necesitate în condiţiile în care actualul corpus juris spatialis a fost elaborat în principal din raţiuni de supremaţie şi de prevenire a cursei înarmărilor în spaţiu şi abia în plan secund din raţiuni de facilitare a accesului în spaţiu sau la tehnologia aferentă, după cum vom vedea. Din acest motiv, exploatarea spaţiului extraatmosferic şi a corpurilor cereşti este o problemă „amânată” de tratatele internaţionale până la momentul în care aceasta va deveni posibilă tehnologic. Cu siguranţă momentul a sosit şi ne este contemporan, dar impune o redistribuire de interese polare, eterogene şi chiar adverse conceptului de „patrimoniu comun al omenirii”.
     În acelaşi context, lucrarea conţine referiri, argumentări şi propuneri legate de cele mai noi evenimente sau evoluţii care ţin de spaţiul extraatmosferic şi explicarea acestora în manieră juridică, cu propuneri de lege ferenda necesare ori incidente domeniilor de analiză. De asemenea, lucrarea dezbate noua modalitate de reglementare a activităţilor spaţiale la nivelul Uniunii Europene, pe baza reglementărilor specifice adoptate prin Tratatul de la Lisabona şi, în egală măsură, relaţia dintre Uniunea Europeană şi Agenţia Spaţială Europeană, ca entităţi distincte de coordonare a politicilor spaţiale la nivel regional.
     Ca, metode de cercetare științifică, în prezenta lucrare am abordat:

    
      Cu privire la rezultatul cercetării şi la valoarea aplicativă a lucrării, respectiv impactul rezultatelor sale, se impun următoarele precizări: grevat pe regulile generale şi uneori insuficiente prevăzute de tratatele internaţionale în vigoare, accesul şi utilizarea spaţiului extraatmosferic circumscriu în prezent noţiunii de „privatizare”, ceea ce din punct de vedere juridic ar putea părea paradoxal, atâta timp cât spaţiul extraatmosferic şi corpurile cereşti nu sunt apropriabile. Tocmai jocul aplicării acestor reglementări, dublat de prevederi contractuale private, fac din această materie una care să suscite dezbateri prolifice. Deoarece lucrarea explică dualitatea drept public-privat atât teoretic, dar şi cu referire la situaţii concrete, considerăm că este îndeplinit criteriul aplicabilităţii sale, atât din perspectivă ştiinţifică, cât şi din perspectiva contextului internaţional prezent şi viitor. Rezultatele sale sunt fie propuneri de lege ferenda, fie structuri juridice ori astro-politice argumentate, complexe, critice sau în acord cu dezvoltările actuale, care să fundamenteze cercetări juridice noi şi să explice elemente normative cu deosebit interes practic. Mai mult, este o lucrare cu final deschis, care să suscite discuţii şi ipoteze noi, atât de necesare unui domeniu aflat într-o constantă şi progresivă transformare.
    
     ~Ad Astra!~