Vasile Ursan
Sinteze de dialectologie românească
ISBN 978-606-616-156-5
Sibiu, 2015
14,5x20,5 cm
284 pag.

     Un cărturar care a scris și a publicat 15 cărți în douăzeci de ani nu poate să nu-i oblige pe cei care i-au urmărit cariera, să-l aprecieze cu totul justificat.
     Chiar dacă era cunoscut prin cărțile și studiile publicate în perioada în care a fost profesor de liceu, Vasile Ursan și-a împlinit valențele creatoare în mediul universitar și a fost stimulat de acesta, la Facultatea de Litere și Arte din Sibiu, trăind bucuria îndrumării studenților în descoperirea frumuseții și importanței unor discipline lingvistice dedicate studiului diacronic și sincronic al limbii române, și etalarea pasiunii pentru lingvistică, folclor și literatură.
     După ce a îmbrățișat cariera universitară, Vasile Ursan s-a angajat și a reușit să recupereze niște ani, să depășească dificultăți și să-și etaleze disponibilitățile de cercetare printr-un Doctorat strălucit obținut la Universitatea din Timișoara, cu o lucrare impresionantă nu numai prin bogăția materialului lingvistic, ci și prin rigoarea interpretărilor și a aparatului științific.
     Ca fiu al Mărginimii Sibiului, Vasile Ursan și-a dedicat cea mai semnificativă parte a operei sale „graiului natal”, în lucrări de toponimie, onomastică și dialectologie, dar mai ales prin teza de doctorat: Graiul din Mărginimea Sibiului (publicată în anul 2006, în două volume cu 570 de pagini), pe care însuși coordonatorul programului doctoral, prof. univ. dr. Vasile Frățilă, a apreciat-o ca un „studiu monografic complet, descriptiv și istoric”.
     Așa cum am mai afirmat, lucrările lui Vasile Ursan sunt rezultatul unor îndelungate și dificile cercetări întreprinse de un cărturar dominat de convingerea că cinstirea limbii române și a Mărginimii Sibiului, a acestui etalon de frumusețe spirituală și morală, de demnitate națională, se poate și trebuie realizată și prin fapte de cultură, prin salvarea de la uitare a unor dovezi semnificative ale statorniciei românilor, sub semnul creației și jertfei, pe aceste plaiuri binecuvântate.
     Lucrarea completează firesc și necesar contribuțiile anterioare în domeniu, ale profesorului universitar Vasile Ursan: Introducere în studiul dialectologiei, Graiuri românești din Transilvania, Graiul din Mărginimea Sibiului și altele.
     Autorul abordează cu rigoare studiul dialectelor limbii române de la nordul și sudul Dunării (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân), pornind de la formarea poporului român și a limbii române, realizând studii sintetice referitoare la caracteristicile fiecărui dialect. Remarcăm viziunea proprie, diferită de a școlilor lingvistice tradiționale de la Cluj, Iași, București, cu privire la structura dialectală a dacoromânei actuale, care distinge, alături de graiurile recunoscute tradițional: muntean, moldovean, bănățean, crișean și maramureșean, și „grupul graiurilor transilvănene” în care include graiurile crișene, maramureșene și graiurile din Transilvania de nord-est, de centru și de sud cu interferențele evidente și firești.
     Apreciem că prin cursurile și seminariile conduse, prin numeroasele lucrări de licență pe care le-a coordonat, și prin lucrările sale, Vasile Ursan a reabilitat, la Sibiu, prin rigoare și pasiune, o disciplină universitară – Dialectologia –, adeseori „expediată” prin câteva prelegeri integrate istoriei limbii române, și a trezit interesul studenților pentru studiul variantelor limbii române, cu accent pe demonstrarea valorii de tezaur istoric, cultural, expresiv și psihologic al limbii române în general și a variantelor sale teritoriale, sociale și stilistice.

     Pamfil MATEI