Gheorghe Bucșa
Și eu am fost copil
ISBN 978-606-616-364-4
Sibiu, 2019
14,5x20,5 cm
184 pag.

     Fiecare om ajuns la vârsta a treia, are amintiri, mai clare sau mai șterse, despre tinerețe și mai ales despre copilărie. De multe ori, în discuții cu persoane în vârstă, primim replica „Ei, pe vremea mea...”, cu concluzia firească că atunci era altfel, de obicei mai bine.
     Ca urmare, și eu mi-am propus să scot la lumină, din amintiri, viața avrigenilor de la jumătatea secolului trecut, cu obiceiuri, meșteșuguri și tehnologii populare, cât și cu relațiile sociale așa după cum le-am cunoscut în copilărie și adolescență, când mă simțeam implicat în tot ce mă înconjura. Viața mea de copil născut și crescut în Avrig, am perceput-o în comuniune cu țăranii și copiii lor, strâns legată de aceste locuri deosebite, de această localitate aflată la poalele munților Făgăraș. Este povestea copilăriei, așa cum mi-o amintesc acum la bătrânețe, cu bune și rele, însă strâns legată de Avrig și de oamenii lui. Poveștile din această carte pornesc de la realitatea percepută, cu nostalgia și poate exagerările așternute ca urmare a trecerii anilor. Am dorit ca lectura acestor amintiri să fie cât mai plăcută și mai interesantă. Aș fi vrut să folosesc în carte graiul ardelenesc, aproape cântat, în dialect avrigenesc, de negăsit în alte părți însă acest lucru este greu de redat în scris. Prin urmare, am folosit din când în când cuvinte și expresii pe care azi le întâlnim rar, fie pentru că au dispărut obiectele pe care le defineau, fie pentru că au dispărut oamenii care le foloseau. Pentru înțelegerea acestora de către cititor, am întocmit un dicționar explicativ.
     Cartea cuprinde și evenimente dureroase petrecute în acele vremuri, care au lăsat urme adânci în sufletele oamenilor și mai ales ale copiilor. Mă gândesc la cel de-al doilea război mondial, la deportarea sașilor, la seceta cumplită din 1947 și inundațiile din 1948.
     Am scris din amintiri, fără surse bibliografice, cu excepția monografiei Avrigului întocmită, dar nepublicată, de către unchiul meu, general Ion Berghea.
     Am speranța că lectura acestei cărți vă va face plăcere, unii veți retrăi crâmpeie din copilărie și adolescență, alții veți cunoaște o lume trecută dar nu mai puțin frumoasă ca cea de astăzi, oameni ce-și trăiau existența sprijinindu-se unii pe alții, oameni, care între timp, s-au împrăștiat în lumea asta mare sau au plecat cu totul, dar care au lăsat un loc minunat, Avrigul. Copilăria mea e strâns legată de avrigeni și pe mulți dintre ei i-am menționat în amintirile povestite. Cer iertare celor cu care am copilărit și m-am jucat și nu au fost amintiți în carte.

Gheorghe Bucșa