Tiberiu Costăchescu
Religie și globalizare
ISBN
978-606-616-204-3
Sibiu, 2015
14,5x20,5 cm
182 pag.
Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!
La fel de actuale şi astăzi, ca şi în urmă cu două mii de ani, cuvintele celui ce a trăit drama de a avea un copil marcat de suferinţe certifică, o dată în plus, faptul că Dumnezeu e Cel ce ajută, aşteptându-i pe toţi cei ce cred. Răsărită în sufletul fiecăruia „dintr-o sămânţă divină”, credinţa se manifestă atunci când gândul oamenilor rămâne mereu îndreptat înspre Dumnezeu, ştiut fiind faptul că „veşnicia lui Dumnezeu se măsoară cu viaţa fiecăruia”.
Intitulată Religie şi globalizare, prezenta lucrare abordează, în întreg conţinutul ei, tema credinţei în contextul globalizării. Practic, nimeni nu poate face abstracţie de faptul că pentru foarte mulţi dintre cei ce vieţuiesc în diferitele locuri ale lumii „credinţa este starea lipsită de ezitare a sufletului, care nu se zdruncină la nici o împotrivire”. Indiferent de modul prin care ne apropiem de Dumnezeu, Cel în numele Căruia avem viaţă, o facem tocmai pentru că încă de „la origine, omul a fost creat cu o fire dinamică, destinată progresului în comuniune cu Dumnezeu”. Darul de a-şi aminti pe care Dumnezeu L-a făcut omului constă în energia ce transformă dragostea în viaţă, în cunoaştere, în comuniune şi în unitate.Aceasta este cauza pentru care fiinţa umană nu poate trăi fără de iubire şi fără de Dumnezeu. Şi fiecare oferă sau receptează iubirea sau îl întâlneşte pe Dumnezeu într-un fel al său, în Religia pe care a pri-mit-o la naştere, sau spre care a găsit de cuviinţă să se îndrepte. Românii, cei mai mulţi fiind ortodocşi, şi-o păstrează statornic, aspect ce conferă continuitate, coeziune şi dinamism unui neam ce a fost mai mereu silit să înfrunte o Istorie potrivnică.
„Credinţa şi Biserica străbună, împreună cu şcoala şi familia, au fost instituţiile fundamentale în care s-a cristalizat spiritualitatea sălişteană”. Cu o educaţie primită în spaţiul unor profunde trăiri româneşti, viziunea noastră asupra ceea ce poate însemna credinţa în sufletele oamenilor are ca punct de pornire normele morale ale unei religii pe care strămoşii din Săliştea Sibiului au păstrat-o cu ajutorul Bisericii şi au dus-o cu ei în suflet pe drumul turmelor de oi, pe cel al schimburilor comerciale ori în amfiteatre de mari şi prestigioase Universităţi. Apreciind Ortodoxia în spaţiul românesc drept reper în context global -cum oare ar fi rezistat cei condamnaţi la nemurire în temniţele comuniste (atunci când doar Dumnezeu şi cei din propriile familii nu i-au uitat) dacă nu purtau în trupuri sleite şi chinuite marea lor Credinţă? – am încercat să îi subliniem importantul rol, neîncetat deţinut la scară globală, prin intermediul căruia, prin rugăciuni, danii, colinde, gesturi umane şi pline de căldură, românii mărturisesc „comorile nepreţuite” ale sufletului lor.
Fără a avea anvergura unui teolog, pentru care cunoaşterea e mult mai amplă şi mai profundă, am căutat să înfăţişăm aspecte din religiile pe care un număr impresionant de cetăţeni ai lumii le-au îmbrăţişat, le poartă în suflet şi le afirmă. Nimic din cele aşternute pe hârtie nu poartă amprenta Judecăţii. Nu avem căderea şi nici menirea să o facem. Sunt aspecte ce ni s-au părut relevante, fiind scrise sine ira et studio, şi pe care le-am tratat, cu siguranţă nu exhaustiv, cât ne-a fost dat să le înţelegem.
Am inserat între paginile textelor dedicate religiilor lumii şi aspecte ce ţin de modul în care Ora de Religie este abordată în spaţiul Uniunii Europene, dar şi observaţiile legate de atât de frecventul, şi atât de la modă, Political Correctness. Totodată, am considerat oportun să ne referim la eforturile pe care le-a făcut Părintele Profesor Dumitru Stăniloae pentru a face din Credinţa neamului suport al propăşirii.
Scrisă cu voia lui Dumnezeu, lucrarea nu putea fi dusă la bun sfârşit fără de ajutorul pe care ni 1-au acordat, mereu cu generozitate, doamnele Alexandrina Aldea, Gabriela Dubenschi, Iustina Fieraru şi Bianca Karda de la Biblioteca Astra. Acelaşi sprijin oferit cu largheţea unei vechi prietenii 1-am primit şi din partea custodelui Cabinetului Oţetea, din cadrul atât de valoroasei biblioteci din Sibiu. Domnul Radu Irimie ne-a prezentat cărţi unicat, multe dintre ele ascunzând între coperţi dimpreună cu valoarea intrinsecă a conţinutului lor şi pe cea conferită de scurgerea timpului din momentul editării. Cărţi şi publicaţii de mare importanţă demersului nostru, nici ele uşor de găsit în orice context, ne-au oferit şi domnii Manuel Valeriu şi Marc Chesnel.
Fie ca peste caldele noastre mulţumiri să se aştearnă mereu răsplata venită din Cer!
Împlinită, ca multe alte lucruri în viaţă, cu întregul sprijin al familiei, cartea este totodată un omagiu adus memoriei mamei şi bunicii (fiecare purtând numele Sfintei Măria) – alături de care la Sălişte am învăţat ce înseamnă puterea rugăciunii – şi celor mulţi, astăzi plecaţi, care în satul copilăriei s-au rugat întotdeauna, de la altar şi din Biserică, pentru tihna lumii.
Autorul