Graţian Lupu
Relaţii româno-germane în perioada domniei regelui Carol al II-lea (1930-1940)
ISBN 978-606-616-161-9
Sibiu, 2014
14,5x20,5 cm
248 pag.

      La aproape patru ani de la susţinerea tezei de doctorat publicăm, sub formă de trei cărţi, rezultatele acestui studiu. A durat atât de mult întrucât, pe de o parte am încercat să completăm rezultatele cercetării efectuate în perioada de la finalul anului 2007 şi până la jumătatea anului 2011; pe de altă parte, nu am fost mulţumiţi cu rezultatele, întrucât materialul documentar este imens, numărul personajelor istorice implicate este foarte mare iar problematica este una diversă, cu multe elemente delicate, care necesită îndelungi studii. Am decis, aşadar, să publicăm acum această lucrare, ca pe o formă intermediară a cercetării. Ediţia sau ediţiile viitoare vor aduce completări şi îmbunătăţiri lucrării. În stadiul actual al cercetărilor considerăm că, în pofida numărului relativ mare de lucrări pe tema aceasta, a relaţiilor româno-germane, lucrurile sunt departe de a fi epuizate. Este necesar să se realizeze cercetări în arhive din mai multe ţări, respectiv Germania, România, S.U.A., Rusia, Marea Britanie, Franţa, Italia, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria şi altele şi apoi să se coroboreze rezultatele.
      Cercetătorii care s-au ocupat de problematica relaţiilor româno-germane din perioada interbelică au sperat să descopere, prin căutările lor, cauzele profunde ale implicării României în cel de al doilea război mondial, în principal, şi cauze ale declanşării războiului mondial în particular. Ei bine, din cercetarea relaţiilor româno-germane nu se pot identifica elemente clare ale acestor cauze, deoarece lucrurile nu au fost ele însele deloc limpezi. Principalul motiv pentru această situaţie îl constituie faptul că prea multe persoane, din partea statului german şi al partidului nazist au luat decizii, unele contradictorii, în relaţiile cu România. Totodată, unii dintre factorii de decizie români,în frunte cu regele Carol al II-lea, au fost duplicitari în raport cu autorităţile germane. Astfel, relaţiile româno-germane sunt de studiat în amănunt şi nu se pot constitui în surse de concluzii general valabile şi ilustrative pentru perioada respectivă, aşa cum va reieşi din lecturarea și / sau studierea texului de mai jos.
      În prezenta lucrare am introdus o serie de note explicative care arată cine au fost unele dintre persoanele amintite în text, cu accent pe reprezentanţii părţii germane, mai puţin cunoscuţi în România. Nu am oferit note explicative pentru personaje foarte cunoscute precum regele Carol al II-lea, Octavian Goga, Adolf Hitler, von Ribbentrop etc. Fiecărei note i-am oferit şi sursa. O serie de note explicative au ca principală sau ca unică sursă enciclopedia on-line şi deschisă Wikipedia. Din păcate, despre unii funcţionari mai puţin importanţi nu am găsit informaţii nici în bibliografia pe care am avut-o la dispoziţie, nici în sursele on-line. Totodată, datele pe care le oferim sunt minimale, astfel încât să evităm eventuale erori sau controverse. Obiectivul acestor note explicative este de a oferi o imagine cât mai comlpetă şi corectă cititorului. Unele dintre aceste note sunt însoţite de fotografii, poziţionate în text, şi pentru acestea oferind sursa care este tot on-line.
      Profesorul Vasile Ciobanu a fost primul care ne-a îndrumat spre cercetarea relaţiilor româno-germane. Pentru felul în care ne-a coordonat activitatea de studiu şi cercetare, răbdarea avută şi încrederea acordată îi suntem profund îndatoraţi şi îi trasmitem gândurile noastre de mulţumire!
      În mod special ne exprimăm recunoştinţa faţă de profesorul Corvin Lupu, pentru felul în care a susţinut şi acest demers ştiinţific! Fără suportul său această lucrare nu ar fi văzut lumina tiparului. Aducem un omagiu profesorilor Cristian Troncotă şi Boris Popescu, pentru felul în care ne-au susţinut şi îndrumat în perioada studiilor şi a cercetărilor!

            Autorul