Bogdan Gheorghiță
Reinventarea politicii. Concepte, actori și reglare socială
ISBN 978-606-616-406-1
Sibiu, 2022
14,5x20,5 cm
118 pag.

    Atunci când ne referim la politică, mai ales în România zilelor noastre, atributele cu care pare că asociem această activitate sunt situate într‑un registru negativ. Corupția, interesele personale, jocurile de culise, presiunile, nerespectarea cuvântului dat, minciuna par a fi elementele definitorii aflate pe buzele oamenilor atunci când se referă la politică. Uneori, chiar ilegalitatea este cuvântul cel mai des asociat cu domeniul politicii, atâta vreme cât arestările și descinderile procurorilor în dosare care au legătură cu politica, fie direct, fie indirect, sunt la ordinea zilei. Pe de altă parte, participarea electorală a cetățenilor scade constant după 1990. Cu fiecare moment electoral care trece, voturile date de români celor care vor face legi pentru toți, sunt din ce în ce mai puțin numeroase. Să fie oare politica un lucru atât de rău?
    Dacă ne întoarcem în timp, în Grecia Antică, orașul‑stat grecesc este locul în care, în mod conștient, colectivitatea alege să transfere în cetate ordinea naturii, sub forma normelor. Vechii greci au hotărât că, pentru a fi la adăpost față de puterea discreționară a unuia, sau a altuia, oamenii trebuie să se supună legilor. Deși ideea de libertate a anticilor e foarte diferită de cea a modernilor, am putea afirma că acesta este momentul de început pentru viitoarea luptă pentru libertate dusă de oameni în interiorul diferitelor sisteme politice. În spațiul polis‑ului grec se naște, într‑un anumit sens, ideea de libertate față de o autoritate brutală, lipsită de legitimitate. Azi, libertatea a devenit un concept foarte important pentru societatea în care trăim. „A fi liber”, în afara constrângerilor de orice fel, pare a fi cel mai important lucru.
    Între cele două momente, între polis‑ul grec și sistemele politice complexe de astăzi, o serie de autori și de experiențe au făcut ca lucrurile pe care le cunoaștem despre politică să crească exponențial. Am cercetat instituții și comportamente, am abordat politica pragmatic sau idealizat, am construit diferite modele explicative, apoi altele, care au luat locul celor vechi. Pe scurt, am explorat acest domeniu cu toate componentele sale. De atunci încoace am vorbit despre putere politică, despre sistem politic, despre partide, despre sisteme electorale, despre cultură politică, socializare sau participare politică. De la Republica lui Platon, până la Teoria democrației reinterpretată a lui Sartori, ori de la Politica lui Aristotel, până la Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în 36 de țări, a lui Lijphart, știința politică s‑a modelat în încercarea de a putea înțelege o serie de fenomene politice și, pe de altă parte, pentru a putea încorpora modalități cât mai acurate de a face predicții, ori pentru a izola, cât mai sigur, factori explicativi.
    Dacă subiectele tratate intens de știința politică, cum ar fi, de exemplu, democrația, ocupă rafturi întregi sau chiar secțiuni reprezentative ale multor biblioteci, există și provocări ale viitorului care sunt abia la începutul explorării. Dilemele etice aduse de dezvoltarea tehnologică actuală vor fi, cel mai probabil, subiectele cu care și politologii se vor confrunta. Inteligența artificială și felul cum ne vom raporta la ea, ori influența noilor media, a rețelelor de socializare asupra deciziei de vot sunt doar câteva dintre acestea. Câțiva autori abordează deja exploratoriu astfel de teme. Unii sunt mai cunoscuți, mai traduși și mai prezenți în dezbateri de tot felul, alții atacă cu mult curaj și cu argumente solide viitorul nostru politic.
    Politica este spațiul deciziilor comune. Așa a fost la început și tot așa va rămâne, pe cât putem omenește prevedea. Dacă acceptăm faptul că săbiile vechilor războaie duse pentru resurse au fost înlocuite de cuvintele pe care azi le rostim în parlamente, dacă cădem de acord că urnele, la intervale regulate, traduc în lumea de azi un câmp de luptă fără victime omenești, atunci trebuie să fim de acord că „a înțelege” acest domeniu reprezintă un scop important pentru fiecare dintre noi. Am câștigat atunci când războaiele civile au fost înlocuite cu alegerile. Am răsuflat ușurați atunci când am înțeles că putem discerne și fără vărsare de sânge între diferitele opțiuni cu privire la viitor. Am oprit astfel masacre sau răzbunări perpetue. Să câștigăm, deci, și cunoștințele necesare pentru a folosi cu înțelepciune energia noastră, pusă în slujba problemelor comunității.
    Experiența trăită de individ în cadrul comunității politice se conturează pornind de la o sumă de elemente care includ, fără a se limita la acestea: informațiile pe care individul le are cu privire la propriul sistem politic, la felul în care funcționează instituțiile, la ce se poate face și ce nu pentru a influența activitatea acestora; rolul și locul pe care îl are individul la nivelul sistemului politic, felul în care „cântărește” evenimentele care se petrec și etichetarea acestora ca fiind „bune” sau „rele”. Urmând perspectiva lui Almond și Verba (1996) am putea spune că indivizii se orientează cu privire la propriul sistem politic pe trei dimensiuni fundamentale: cognitiv (ceea ce știu), afectiv (ceea ce simt) și evaluativ (ceea ce cred). Dimensiunea cognitivă cu privire la sistemul politic în general, adică măsura în care oamenii cunosc lucruri despre propriul sistem politic, felul în care știu cum funcționează instituții, sau chiar dobândirea unor informații de bază cum ar fi, în concret, cine îi reprezintă în Parlament, formează baza afectelor și evaluărilor de mai târziu. Cu cât vom ști mai multe despre viața politică, cu atât ne va fi mai familiară, mai plină de înțelesuri. Studiul politicii și înțelegerea specificului acestui domeniu reprezintă căi prin care ne putem clarifica cu privire la obiectivele comunitare pe care le urmărim, putem înțelege mai bine alteritatea, putem descoperi asemănări instituționale, putem prelua exemple de bune practici. Să nu uităm că toate acestea sunt necesare pentru a regla presiunea socială inerentă. Ne propunem să discutăm câteva concepte fundamentale pentru știința politică, concepte pe care să le așezăm în legătură cu actorii care populează spațiul deciziilor politice. În acest demers considerăm politica ca fiind spațiul deciziilor comune și al împărțirii de resurse limitate, în scopul reglării sistemului social. Ne dorim să înțelegem cine sunt actorii vieții politice, care sunt instituțiile care mediază interacțiunile de tot felul, care sunt aceste modele de interacțiune și cum contribuie toate acestea la reglarea socială. Pornim la drum cu unele limitări clare: nu vom putea clarifica toate dimensiunile conceptelor abordate. Vom discuta elementele mai importante ale acestora, în speranța că vom puncta ceea ce e esențial pentru a înțelege interacțiunile instituționale, viața politică în ansamblu și felul în care aceste interacțiuni și instituțiile diverse contribuie la stabilitatea societății și la urmărirea diferitelor obiective.
    Vom discuta despre politică, în general, despre ce este și care sunt caracteristicile sale, despre oamenii poltici, dar și despre profesioniștii disciplinei, aflați, uneori, în lumina reflectoarelor, răspunzând întrebărilor jurnaliștilor sau analizând diferitele evenimente politice. Pentru că polisul grec este locul în care energiile comunității se transformă în decizii comune într‑o formă sistematică, ordonată, vom explora, în acest fel, momentul de început al politicii. Câteva concepte folosite de știința politică ne vor ajuta să punctăm imaginea de ansamblu. Conceptul de sistem politic ne va ajuta să înțelegem importanța elementelor interconectate, precum și felul în care sunt luate deciziile. Apoi, explorarea conceptului de stat ne va ajuta să punctăm eșafodajul insituțional care susține și implementează concret deciziile, care veghează la respectarea ordinii de drept și care construiește normele universal acceptate, pe care le implementează. Prin intermediul puterii politice vom aborda chestiunea supunerii și, mai ales, a motivului pentru care ne supunem autorităților. Legitimitatea de a comanda, se întâlnește cu dorința de a se supune. Vom insista, în acest context, pe definiția relațională a puterii. Ulterior, ne vom interesa de felul în care indivizii își pot programa și urmări interesele. Partidele politice sau grupurile de interes grupează indivizi mânați de interese comune. Deși în mod evident diferite, partidele politice și grupurile de interes pot avea uneori tactici asemănătoare. Ilustrarea, de o manieră sintetică, a diferitelor ideologii politice ne va ajuta să înțelegem existența unor perspective diverse cu privire la ce e bine sau nu în societate, pornind de la valorile pe care le apărăm. Și vom observa, de asemenea, că există și asemănări, nu doar diferențe, între diferitele ideologii. Alegerile reprezintă un capitol extrem de important pentru știința politică. Prin intermediul acestora, în democrațiile reprezentative, sunt selectați conducătorii, sunt decise politici, adică un parcurs al societății pentru o anumită perioadă de timp. Tocmai de aceea, vom vedea că există modalități diferite de trasformare a voturilor în locuri în parlamente, în acord cu preferințele unei societăți. Nu în ultimul rând, vom aborda conceptele de cultură politică, participare și socializare, pentru a ilustra motivațiile care stau în spatele comportamentelor, dar și felul în care putem participa la viața politică, putem schimba cursuri ale acțiunii, ori putem sprijini acțiuni în care credem.
           
    Politica ne privește pe toți, fără deosebire. Putem alege să o privim așa cum este, cu „toate ale sale”, pentru a o înțelege și pentru a face viața în comunitate mai bună. Deciziile cu privire la felul în care alegem să trăim sunt ale noastre, iar politica reprezintă platforma prin intermediul căreia luăm astfel de decizii. Sau am putea ignora toate acestea, dar atunci nu ar mai fi prilej de lamentări în momentele în care ne dăm seama că, absenți fiind din sfera care ar fi trebuit să ne intereseze, primim ceea ce alții vor decide oricum pentru noi.

Bogdan Gheorghiță