Coord. Morar Silviu
Raport de cercetare. Studiu privind nevoia de formare în domeniul nondiscriminării a viitorilor profesionişti ai sănătăţii
ISBN 978-606-616-152-7
Sibiu, 2014
14,5x20,5 cm
208 pag.

    Fenomenul discriminării este întâlnit peste tot în lume, deşi are o prevalenţă care variază de la ţară la ţară, în funcţie de regimul democratic sau autocratic, dar mai ales în raport cu contextul legislativ, care sancţionează sau, uneori, chiar impune atitudini sau comportamente discriminatorii. Emergenţa acestui gen de comportament în cadrul sistemului de sănătate este însă,fără îndoială, blamabilă, indiferent de contextul social în care apare. Aceasta deoarece furnizorii de servicii de sănătate au, prin specificul umanist al profesiei alese (fie cea de medic, de medic dentist sau de asistent medical), datoria deontologică de a trata în mod nediscriminatoriu pacienţii care li se adresează. Discriminarea în cadrul relaţiei cu cel suferind îl descalifică din punct de vedere profesional şi moral pe profesionistul sănătăţii care are un astfel de comportament, indiferent de criteriul care a stat la baza acţiunii sale. Dreptul la sănătate reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului, garantarea accesului egal la îngrijire medicală pentru toate persoanele reprezintă una dintre cele mai importante componente ale tuturor prevederilor legislative internaţionale. La nivelul Uniunii Europene garantarea principiului nediscriminării joacă un rol fundamental în ceea ce priveşte accesul egal la sănătate.