Vasile Nicolae
Protezarea clasică și implanto-protetică în edentația totală
ISBN 978-606-616-240-1
Sibiu, 2016
20,7x29,3 cm
218 pag.

    Entitatea anatomo-clinică ce este caracterizată de pierderea dinților este numită edentație. Prin edentație totală se înțelege absența tuturor dinților de la nivelul unuia/ambelor maxilare, fenomen care se produce după erupția dinților în cavitatea bucală. Edentația totală este unul dintre semnele cele mai pregnante ale îmbătrânirii. Impactul apariției edentației totale asupra fiziologiei normale a omului și asupra vieții sociale este deosebit de puternic, favorizând apariția sau amplificarea a numeroase boli și afectarea relațiilor interumane pe multiple planuri.
    Apariția edentației totale este legată de mai mulți factori etiologici: complicații odontoparodontale, parodontite marginale cronice, tumori maligne ale cavității bucale, traumatismele dento-faciale, precum și tratamentul oncologic specific pentru neoplasmele extremității cefalice. Frecvența edentației este mai mare în cazul persoanelor de sex feminin din mediul urban.
   Odată cu instalarea stării de edentație totală, secundar apar anumite tulburări la nivelul sistemului stomatognat. Aceste tulburări apărute influențează în mod negativ masticația, fonația, fizionomia și nu în ultimul rând, psihicul pacientului. Tulburările masticatorii apar la pacienții edentați total neprotezați; imposibilitatea triturării alimentelor îi determină pe pacienți să consume preponderent alimente moi, păstoase, dar care nu oferă un aport nutritiv eficient (în aceste situații apar frecvent disfuncții gastrointestinale – iritație cronică a mucoasei gastrice, hipersecreție gastrică, creșterea motilității stomacale).
   Edentația totală produsă rapid declanșează o gravă tulburare fizionomică prin modificarea părților moi ale feței, prin accentuarea șanțurilor periorale, dispariția roșului buzelor, favorizând o imagine de îmbătrânire. Pe lângă aceste modificări ale statusului social, edentația totală generează tulburări importante ale fonației, împiedicând pacientul să-și îndeplinească activitatea normală în societate.
   Infirmitatea creată de tulburările masticatorii, fizionomice și fonetice poate afecta si starea sistemului nervos central. Astfel, apar dereglări în comportamentul normal al pacientului și dificultăți în realizarea tratamentului adecvat al edentației totale.
   Implanturile dentare au fost recunoscute pentru prima dată în anii 1950 ca sursă alternativă de înlocuire a dinților. Acum, acestea au evoluat până la stadiul de a fi prima alegere în procedurile de reabilitare orală, începând de la înlocuirea unui dinte până la substituirea tuturor dinților. Cu toate acestea, pentru pacienții edentați total poate fi o decizie dificilă, și din considerente financiare, de a înlocui toți dinții lipsă cu implanturi dentare. Astfel, alături de cele mai dificile aspecte ale postului de medic stomatolog este capacitatea de a face pacienții să conștientizeze și să accepte planul de tratament cel mai bun, care să îndeplinească toate doleanțele de ordin funcțional și fizionomic ale pacientului, în concordanță cu recomandările medicului.
   Dezvoltarea domeniului implantologic a favorizat o schimbare a atitudinii vis-à-vis de tratamentul edentațiilor totale. Inserarea unui număr de două, trei, patru implanturi dentare în regiunea intraforaminală mandibulară sau în regiunea maxilară frontal, confecționarea ulterior a unor dispozitive metalice de ancorare a protezelor pe acest suport elaborate în laboratorul de tehnică dentară pentru menținerea, sprijinul și stabilitatea protezelor în cavitatea bucală, au favorizat o integrare și adaptare mai facilă a protezelor dentare totale (înlăturând anumite dezavantaje precum: mobilizarea accentuată a protezelor în timpul activităților funcționale ale aparatului dento-maxilar, tulburări de vorbire, durere cu diferite grade de intensitate ca urmare a exercitării presiunilor diferite pe suportul mucos).
   Provocarea majoră în luarea deciziilor în ceea ce privește gestionarea edentației totale într-o societate în curs de îmbătrânire constă acum în diferențierea rezultatelor tratamentului, în special a evaluărilor mediate de pacienți (inclusiv analizele economice) a diferitelor opțiuni protetice disponibile pentru pacienții cu pricina.

Autorul