Tiberiu Costăchescu
Portrete de rugbişti de ieri şi de astăzi
ISBN 978-606-616-163-3
Sibiu, 2015
14,5x20,5 cm
178 pag.

      Pledoarie pentru rugby
      Adus în ţară de către fiii boierilor ce au plecat la începutul secolului trecut să studieze la Paris, jocul de rugby i-a acaparat repede pe români, mai întâi pe intelectualii din Capitală şi, mai apoi, pe inginerii şi funcţionarii bucureşteni angajaţi la întreprinderile din Petroşani, Lupeni şi Braşov, oraşe în care aceştia au şi înfiinţat echipe.
      În Sibiu, primii care l-au practicat au fost militarii din Bucureşti, încartiruiţi în cazărmile oaşului de pe Cibin la puţină vreme după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Pasionaţi de acestă „confruntare” fără de arme, ofiţerii şi gradaţii lor i-au determinat şi pe civilii autohtoni să li se alăture.
      A fost începutul unei istorii a rugbiului sibian, una pe care vreme de câteva decenii au scris-o toţi cei ce s-au simţit atraşi de sportul în care, de-a lungul a două reprize, partenerii îşi dispută, cu fervoare şi deplină ardoare, posesia unui balon oval, pentru a fraterniza, la finalul lor, în cursul unei „reprize” suplimentare, cea mai frumoasă, ea fiind închinată prieteniei.
      La fel au procedat şi slujitorii sibieni ai acestui joc – sportivi, antrenori, conducători de club sau de instituţii, ziarişti, persoane din compartimentele de întreţinere a jucătorilor şi pregătire a meciurilor, împătimiţi suporteri etc. Unii dintre ei „au plecat”, mult mai departe decât marginile unui teren de ţintă. Au făcut-o discret, lăsându-ne în urmă invitaţia de a le perpetua marea iubire. Ilarie Munteanu, Gheorghe Faloba, Gheorghe Mandea, Gheorghe Jula, Ilie Vasiu, dr. Eugen Vinereanu, Bebe Boboc, prof. Gorun, Ioan Stanciu, Alexandru Prohor, Sandu Manea, Ioan Ivanciuc, Mircea Beianu, Liviu Cacoveanu, Gheorghe Găldean, Nicolae Tămaş, Thomas Krauss, Ioan Hădărugă, Emil Moişan, Constantin Matache, Sandu Moţoi, Ioan Urdea, Ioan Puşcă, Ştefan Roşu, Ioan Radeş, Mircea Zeicu, Ioan Hrihor, Ioan Zidaru, Pavel Arcaş, Floare Tudor, Damşa, Aurel Pipernea, Aristide Corcoveanu, Aurel Costea, Marin Glavă, Toni Gligor, Ioan Muşan, Ilie Prodea, dna. Buta (casier al echipei), Nicolae Ungurean, Ioan Biriș sunt printre ei. Cei mai mulţi au rămas printre noi. O parte dintre ei au jucat „ieri”, alţii continuă să o facă.
      Pe cei ce vor urma, îi aşteptăm cu deplina convingere că vor iubi şi ei, la fel de mult, rugbiul. Un sport pe care l-am „descoperit”, împreună cu fratele meu, graţie mentorului Gogu Ionescu Lică, cel care ni l-a explicat prin anii '70 în transmisiile televizate în care admiram jucători emblematici, precum Paparemborde, Jean Pierre Rives, Fouroux, Skrela, Phil Bennett, Gareth Edwards, J.P.R. Williams, sau ne entuziasmam la victoriile României, cu Bucan, Dărăban, Ianusevici, Dinu, Borş, Stoica etc. în teren, obţinute împotriva aproape invincibilei echipe a Franţei.
      Prima partidă am jucat-o, tot prin acei ani, sub îndrumarea profesorului Dan Beu. Mai târziu, poate mult prea târziu, a urmat întâlnirea cu antrenorul Bebe Boboc. Un om extraordinar, fără de care nu s-ar fi putut vorbi – aşa cum se vorbeşte astăzi – despre jocul de rugby la Sibiu. Merite, însă, au avut şi au toţi cei ce l-au îndrăgit, l-au practicat şi îl practică în judeţul de la poalele Cindrelului. Nu pot fi uitați, pentru tot ce au oferit rugbiului, universitarii dr. Nicolae Todericiu, dr. Dumitru Batâr, dr. Augustin Beanu, profesorii Sergiu Popescu, Constantin Gagiu, Viorel Tocariu, și unul dintre puținii politicieni sibieni ce au probat că iubesc sportul și sportivii, inginerul Nicolae Nan.
      Cartea se vrea un omagiu adus tuturor, aşa cum au fost şi articolele publicate săptămânal în „Tribuna sporturilor”. Au fost scrise din suflet şi cu multă dragoste.
      De altfel, rugbiul e dragoste, ne spunea odinioară jucătorul-pianist Jean Pierre Rives. Iar un balon strâns pătimaş la piept e simbolul unei mari iubiri. Făcută să dăinue cât timp oamenii vor vedea, ca şi scriitorul francez Pierre Mac Orlan, în imaginea unei ieşiri din încrâncenarea unei grămezi o simbolică intrare în viaţă.
      Una presărată şi cu portrete de rugbişti de ,,ieri” şi de ,,astăzi”.

            Sibiu, ianuarie 2015.