Cornel Crăciun
Panorama cinematografiei româneşti în anii comunismului. Filmele deceniului şapte
ISBN 978-606-616-049-0
Sibiu, 2012
14,5x20,5 cm
444 pag.

     Revista „CINEMA”, resursă pentru producţia naţională de film
     Cercetările mele privitoare la istoria culturii româneşti din secolul al XX-lea m-au condus, în anii din urmă, spre un domeniu extrem de fascinant: cinematografia. Luând ca puncte de reper lucrări care se regăsesc şi în lista bibliografică anexată prezentului volum, am redesco- perit – cu infinită bucurie şi satisfacţie – calităţile inalterabile ale unei publicaţii care m-a însoţit în devenirea mea umană adolescentină şi de tinereţe: revista „CINEMA”. Melanjul bine echilibrat dintre text şi imagine, seriozitatea analizelor de profil, sintezele, medalioanele de creatori, opiniile „pro” sau „contra” unor subiecte abordate, informaţiile temeinic verificate aduceau o fărâmă de speranţă în peisajul destul de monoton al epocii comuniste.
     Ideea unei posibile şi dezirabile „panorame” a cinematografului autohton se leagă tocmai de redescoperirea tezaurului adăpostit în paginile publicaţiei bucureştene, ce riscă să se piardă odată cu expirarea „vârstei” de existenţă a suportului acesteia. Ilustrele modele de abordare anterioară ale istoricului problemei filmului românesc urmau trei posibile căi de acces spre miezul lucrurilor. Astfel, criticul şi istoricul de film Tudor Caranfil a mizat pe o tratare alfabetică, ce punea accentul pe scurte analize personale, nu lipsite de substrat polemic. Domnii Grid Modorcea şi Bujor T. Rîpeanu au preferat varianta cronologică, primul insistând pe revelarea unor aspecte extrem de interesante privind partea necunpscută a producţiilor, cel de-al doilea pe o prezentare mult mai nuanţată a fiecărei pelicule luate în parte. Formula unei lucrări închegate într-un tot unitar, de sinteză, a fost aleasă de către Călin Căliman şi Ioan Lazăr în volume ce garantează valoarea demersului exegetic întreprins de către respectivii.
      Aveam de ales două căi pentru a repune în circulaţie materialul conţinut în reviste „CINEMA”. Prima dintre ele, cea mai accesibilă poate, se preta unei prezentări a textelor cronicilor şi a anexelor acestora în ordinea cronologică a apariţiei lor, începând cu primul număr al publicaţiei, din ianuarie 1963. Cea de a doua – pentru care am optat – presupunea un efort suplimentar şi avea în vedere aranjarea produsului oferit spre lectură în ordinea alfabetică a titlurilor. În acest sens, un argument în plus mi-a fost oferit de afişele unora dintre filmele aflate în discuţie, pe care le-am putut însera (respectând destinaţia lor promoţională vizuală) la locul cuvenit, respectiv pentru „confecţionarea” coperţilor prezentului volum.
     Un alt aspect demn de luat în seamă se leagă de compratimentarea acestei „panorame” a cinematografiei naţionale. De la bun început am fixat limitele teritoriului de investigaţie: anii comunismului, pentru că apariţia publicaţiei-martor se suprapunea peste mai bine de două decenii şi jumătate din ei. Chiar dacă revista începea să apară doar cu anul 1963, am considerat că există suficient material informativ care să acopere intervalul deceniului şapte pentru prezentul volum. Deşi se puteau întâlni numeroase referinţe şi la producţia interbelică sau din deceniul şase, am preferat să mă limitez la aspectul direct, proaspăt, al discursului interpretativ contemporan apariţiei pe ecrane a peliculelor cuprinse în prezenta lucrare. Cu toate că au apărut numeroase informaţii de pe „şantierul” realizării efective a unor filme, am socotit că este cu mult mai solidă argumentaţia conţinută într-un text definitiv, legat indisolubil de o producţie deja livrată pe piaţă.
     Parcurgerea cronicilor incluse în prezentul volum vă va prilejui plăcerea întâlnirii sau a reîntâlnirii cu texte elaborate de intelectuali importanţi ai deceniului şapte. Dincolo de efectele nostalgice pe care le trezeşte orice rememorare, ţin să atrag atenţia asupra seriozităţii demer- surilor interpretative realiuate atunci de oameni împătimiţi de film. Cum cenzura regimului nu-şi făcuse însă simţită prezenţa nefastă, produsul exegetic îşi păstrează intacte toate valenţele formative şi informative. Dacă facem efortul să nu ţinem cont de efectele „cortinei de fier” a diferenţelor ideologice dintre cele două sisteme politice, putem decela reala sincronizare a textelor din revista „CINEMA” cu producţia occidentală de profil a vremii.
     Această primă incursiune în universul cinematografic românesc din anii comunismului se cere continuată printr-o reevaluare a eforturilor depuse de către realizatorii efectivi ai produsului filmic. Dacă timpul şi forţele vor fi favorabile, următorul volum va avea în vedere tocmai situaţia înregistrată în deceniul şapte cu privire la oamenii de film români: actori, regizori, scenarişti, operatori, creatori de costume şi scenografi.
     În finalul segmentului introductiv vreau să mulţumesc – în mod special – doamnei şi domnului Popa, o familie de autentici intelectuali ardeleni, pentru sprijinul lor constant şi generos oferit în susţinerea acestui proiect. De asemenea, ţin să mulţumesc şi editorului volumului, domnului Stancu, un veritabil performer al domeniului tipografic în vremuri de dureroase şi prea îndelungate tranziţii spre democraţie.

     Autorul