CuprinsIoan Muntean
Optimizarea activităţii de instruire practică
ISBN 978-606-616-025-4
Sibiu, 2011
14,5x20,5
cm
92 pag.

            Realizarea unui învăţământ modern presupune orientarea întregului proces instructiv-educativ spre asimilarea cuceririlor ştiinţei contemporane. Perfecţionarea metodologiei didactice presupune înnoirea continuă a conţinutului şi tehnologiilor, deschiderea permanentă a şcolii spre viitor.
            Procesul de învăţământ este un sistem complex, rezultat al interdependenţei dintre predare şi învăţare, cu o finalitate bine conturată, aceea de transpunere în practică a idealului educaţional, dezvoltarea integral – vocaţională a personalităţii. De aceea, procesul de învăţământ se supune legii generale de apreciere a oricărei activităţi umane – aceea de a obţine rezultate cât mai bune cu mijloacele cele mai adecvate.
            Creşterea productivităţii este un deziderat ce se extinde şi asupra şcolii, iar în cadrul ei, asupra procesului de învăţământ. Calea principală prin care se realizează acest lucru este perfecţionarea tehnologiei, respectiv a mijloacelor prin care se ajunge la rezultatul scontat.
            Tehnologia didactică desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării „principiilor învăţării într-o situaţie practică de instruire”. (R. J. Davitz; S. Ball, 1978). Rezultă că tehnologia didactică nu se reduce la folosirea mijloacelor tehnice pentru transmiterea informaţiei, ea cuprinzând într-un tot unitar toate componentele procesului de învăţământ, înlăturând anumite graniţe artificiale dintre ele, insistând asupra interdependenţei dintre relaţiile profesor-elev, metodele, procedeele folosite.
            Un loc important în cadrul tehnologiei didactice îl ocupă strategiile didactice. Orice strategie didactică este eficientă numai în măsura în care, transmiţând o cantitate de informaţie, reuşeşte să-i antreneze pe elevi în asimilarea ei activă şi creatoare.
            Cercetătorii în domeniul pedagogiei experimentale sunt angajaţi în stabilirea celor mai eficiente metode ale învăţării optime. Metode ca problematizarea, instruirea programată, modelarea instruirii prin descoperire dirijată constituie azi domenii largi de cercetare.
            Înscriindu-se pe linia preocupărilor actuale, cercetarea metodică, ce constituie punctul de plecare al acestei lucrări, şi-a propus să ajungă la unele concluzii privind metodologia utilizată, în optimizarea activităţii de instruire practică.

Ioan Muntean