Vasile Ursan
Nume de persoane şi nume de locuri din Mărginimea Sibiului - Gura Râului
ISBN 978-606-8030-73-9
Sibiu, 2010
14,5x20,5 cm
228 pag.

      Volumul de faţă cuprinde o parte din studiile noastre despre graiul, onomastica şi civilizaţia populară din Mărginimea Sibiului.
      Fondul lucrării este structurat pe două părţi: antroponimie şi toponimie.
      Înainte de a intra în cercetarea propriu-zisă am considerat necesar să facem o succintă prezentare geografică şi social-istorică a localităţii Gura Râului şi a zonei în care se află, Mărginimea Sibiului, ştiut fiind faptul că atât mediul geografic, cât şi factorii demografici şi social-istorici influenţează direct antroponimia şi toponimia unei localităţi (zone).
      De asemenea, pentru înţelegerea unor forme şi structuri specifice onomasticii din comuna Gura Râului, am prezentat câteva aspecte particulare ale graiului vorbit în localitate, care se încadrează în graiul din Mărginimea Sibiului şi, prin acesta, în graiurile transilvănene de centru şi sud.
      În capitolul dedicat antroponimiei am urmărit numele de persoane de-a lungul a trei secole, mai ales numele de familie şi numele de botez, iar poreclele şi supranumele pentru perioada actuală. Astfel, am reuşit să relevăm sistemele denominative specifice, dar şi numele de persoane tipice pentru localitatea cercetată.
      Prin studiul nostru încercăm să contribuim la o mai bună cunoaştere a evoluţiei social-istorice şi economice a comunităţii româneşti din această aşezare de sub munte, pentru că, nu de puţine ori, numele de persoane au valoare de document istoric, iar „toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă unde se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări sau fapte mai mult sau mai puţin vechi sau importante, care s‑au petrecut de-a lungul timpurilor şi au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular” (Iorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 2).
      Numele de locuri (toponimele), de care ne ocupăm în a doua parte a lucrării, pe lângă valoarea lor social-istorică, sunt importante pentru limba română şi pentru istoria acesteia, întrucât ele pot conţine primele atestări ale unor cuvinte în limba noastră, pot confirma existenţa unor forme lingvistice ori sensuri care s-au pierdut.
      Antroponimele, dar mai ales numele topice sunt mărturii de netăgăduit referitoare la „autohtonia românilor pe locurile de astăzi, la continuitatea populaţie daco-romane pe teritoriul vechii Dacii” (Vasile Frăţilă, Lexicologie şi toponimie românească, Timişoara, Editura Facla, 1987, p. 8), şi atestă, în acelaşi timp, relaţiile pe care românii le-au avut cu alte popoare şi populaţii de neam străin care s-au aşezat vremelnic sau definitiv în aceste locuri.
      Pe de altă parte, evoluţia vieţii sociale în diferite epoci, în diferite condiţii istorice şi conjuncturi economice, a condus şi conduce la dispariţia unor ocupaţii tradiţionale şi, implicit, la dispariţia unor nume de persoane (nume de familie, porecle, supranume), cât şi la pierderea unor nume de locuri.
      Studierea antroponimiei şi toponimiei unei localităţi (zone) în aceeaşi lucrare, credem că este benefică, întrucât aceste două ramuri ale onomasticii se află în raport de reciprocitate: toponimia are, printre izvoarele ei, antroponime, iar acestea au la bază, uneori, toponime.

            Sălişte, la 19 cuptor, 2010
            Vasile Ursan