Rodica Brad, Ileana Hanzu
Nicolae Hanzu şi Florica Hanzu Ştefănescu,
personalităţi emblematice ale Şcolii din Gura Râului
ISBN 978-606-616-090-2
Sibiu, 2013
14,5x20,5 cm
224 pag.

     Ideea acestei cărţi s-a născut dintr-un proiect început în ultimii doi ani de viaţă ai Doamnei Florica Ştefănescu. Am făcut mai întâi o înregistrare şi apoi, într-o discuţie, Doamna a sugerat că am putea scrie o carte precizând că sunt despre familia Hanzu destule lucruri de scris pentru a fi adunate într-o carte.
     Dacă nu am reuşit s-o scriem, din păcate, în timpul vieţii Doamnei, ne bucurăm să împlinim un vis al unei persoane care ne-a fost foarte aproape de suflet şi faţă de care simţeam că avem o datorie morală.
     Este greu să vorbeşti despre modele şi, indubitabil, unul dintre ele ne-a fost Florica Ştefănescu.
     Niciuna dintre noi nu l-am cunoscut însă personal pe tatăl ei, Nicolae Hanzu, iar dacă acum avem satisfacţia de a fi adunat într-o carte aceste informaţii din vechime, credem că am răspuns unei nevoi stringente de a face cunoscute personalităţile unuia dintre cele mai frumoase sate româneşti din minunata Mărginime a Sibiului.
     De la primul proiect care era o simplă prezentare a celor două personalităţi, Nicolae Hanzu şi fiica sa Florica Ştefănescu, am extins aria cercetării, înfăţişând sintetic contextul în care cei doi s-au manifestat, adică am evocat comuna Gura Râului şi Şcoala din comună.
     De asemenea, după cele două capitole care îi prezintă, de multe ori narativ pe cei doi eroi ai cărţii, urmărindu-le biografia şi realizările, am introdus scrieri inedite, legende şi întâmplări povestite de Nicolae Hanzu şi poezii scrise de Florica Ştefănescu.
     Citind cu surpriză şi încântare poeziile Floricăi Ştefănescu, încredinţate nouă de fiul său Nicolae Ştefănescu, am descoperit o altă dimensiune a personalităţii unice a autoarei şi anume sensibilitatea şi talentul poetic. Poemele ei exprimă bucuria vieţii, contemplarea frumuseţii anotimpurilor, o pură trăire a sentimentului naţional, dar şi întrebări despre rostul omului pe pământ, sentimentul zădărniciei tuturor lucrurilor care aparţin acestei lumi, sau gândul obsedant al morţii.
     Neştiută de nimeni, cu talent, sensibilitate şi rigoare artistică autentică, Doamna Ştefănescu şi-a însoţit viaţa cu lumina şi mângâierea poeziei care i-au îndulcit adeseori amarul vieţii, dar şi bucuria şi fericirea clipei, proiectând-o, prin chiar versul şi slova ei într-o eternitate a trăirii şi a firii ei unice, nepreţuite. Sperăm că un volum de versuri va vedea curând lumina tiparului.
     Un ultim capitol prezintă reverberaţii ale familiei Hanzu în conştiinţa sătenilor.
     Numele familiei Hanzu a fost sortit să fie întotdeauna legat de frumos. Veche şi distinsă, această familie a intrat demult, credem noi, în veşnicia frumoasei noastre comune, proiectată pe coordonatele eterne ale creaţiei şi ale dăruirii depline în folosul obştii.
     O restituire, o conştientizare a identităţii acestui spaţiu binecuvântat prin întoarcere la izvoare şi la modele.
     Şi un îndemn la cunoaşterea şi preţuirea valorilor perene ale satului românesc.
     Un prinos de recunoştinţă pentru cineva drag, fără de care eşti mai sărac, dar fără de care nu ştii cum ai fi fost...
     O carte modestă, scrisă însă din tot sufletul, ca o lumânare şi ca o floare la mormânt. Sau ca un recviem...
     Aducem mulţumiri familiei şi tuturor celor care ne-au sprijinit în această cercetare a două vieţi exemplare, emblematice...

                                                                                                                                                                                                                        Autoarele