coord. Onea Claudia
Monumente de arhitectură şi artă religioasă românească
ISBN 978-606-8030-69-2
Sibiu, 2010
20,5x29 cm
186 pag.

Problema artei şi arhitecturii religioase româneşti a fost îndelung analizată atât de persoane avizate, şi aici mă refer la cei care au avut studii de specialitate, precum şi prin modalităţile concrete de manifestare a bogăţiei inestimabile a celor două segmente amintite, şi aici facem trimitere la monografii, jurnale de călătorii, atlase, memorii, broşuri, fotografii şi mai nou pagini web.

Toate acestea au încercat să transmită şi să ne transmită, în afară de mesajul spiritual, de fapt cel mai important, şi spiritul, jerfa şi înclinaţia spre frumos a celor care au lăsat aceste inestimabile valori ale artei şi arhitecturii româneşti. Un simpozion naţional cu o vădită temă de artă şi arhitectură este în acelaşi timp o realizare, dar mai ales o provocare. Din punct de vedere al organizatorului consider că mult mai importantă a fost provocarea.

Despre realizarea în sine îi vom lăsa pe alţii să vorbească. Provocarea a pornit în primul rând de la faptul că pentru o asemenea temă modalităţile de manifestare au fost diferite: de la o prezentare istorică la una de specialitate; de la ilustrarea unui stil arhitectonic consacrat la îmbinarea de stiluri şi uneori de îngemănare a lor cu realitatea autohtonă; de la elemente de structură la cea de pigmentare a culorilor folosite în realizarea programelor iconografice; de la alegerea diverselor modalităţi de iluminare a spaţiului sacru la revalorificarea unui tezaur uitat sau schimbat pe fondul realităţilor istorice; de la elemente de boltire şi acoperire a edificiilor religioase la cele de fortificare a monumentelor în sine, ca o păstrare şi protejare a unei identităţi religioase; de la importanţa şi semnificaţia turismului religios la pelerinajul de suflet către monumentele reprezentative ale unui judeţ; de la o acustică permisivă pentru muzica religioasă la o reflectare a imaginii în şi prin icoană, ambele având menirea unei apropieri a profanului faţă de sacru; de la elocinţa discursului format şi formator la încercările generaţiei de tineri de a duce mai departe mesajul mereu actual al valorilor trecutului. Toate acestea au fost o provocare. Dar o provocare ce atrăgea după sine conştientizarea apartenenţei la un neam care a trecut prin istorie. Şi nu oricum.

O aparteneţă la un popor care şi-a trăit cu verticalitate credinţa creştină, care nu a acceptat compromisul pentru deşarte şi iluzorii promisiuni, care a învăţat ce este sacrificiul având drept model pe Mântuitorul Hristos El Însuşi jetfit pentru noi. Iar dacă monumentele religioase, păstrate până astăzi, îşi păstrează identitatea, aceasta se datorează şi faptului că pe aceste meleaguri cândva au domnit un Ştefan cel Mare, un Constantin Brâncoveanu, un Vasile Lupu, pentru a aminti doar trei domnitori români la care se adaugă boieri ctitori şi alţi domnitori care şi-au identificat vieţuirea pământească cu dorul după cea cerească. În dorinţa lor de frumos au apelat la constructori, arhitecţi, pictori, care şi ei au devenit „mari” prin tot ce au lăsat posterităţii.

Simpozionul de la Sibiu nu s-a dorit a fi doar un simplu memento ale acelor timpuri şi/sau pentru anumite persoane sau evenimente din istoria noastră naţională şi spirituală. Ar fi fost prea puţin doar două zile şi o singură lucrare. De fapt, am încercat ca preţ de câteva ore să fim şi noi contemporani cu cei care astăzi nu mai sunt. Şi poate să le mulţumim pentru jertfa şi elanul lor, amintindu-le în acelaşi timp că nu i-am uitat. Căci dacă un autor trăieşte prin opera sa, cei care şi-au înscris numele în monumentele de arhitectură şi artă religioasă românească devin mereu prezenţi cu contemporaneitatea. Ne transmit şi nouă ceva din realitatea istorică în care au trăit, făcându-ne astfel mândri că ne-au fost antecesori.

Lucrarea de faţă cuprinde articolele prezentate în cadrul simpozionul. Se cuvine să aducem aici calde mulţumiri autorilor, participanţi la acest eveniment, celor care au sprijinit efectiv realizarea simpozionului şi a prezentei lucrări, dar şi organizatorilor simpozionului şi coordonatorului lucrării de faţă. Fără efortul lor nu s-ar fi putut realiza nimic. Tocmai de aceia numele lor merită a fi menţionate: prof. Onea Claudia, prof. ing. Oprică Maria, prof. sing. Andănuţ Liliana si prof. ing. Angela Popescu. Tuturor toată cinstea şi preţuirea.

prof. dr. Sebastian Dumitru Cârstea