Grosu Florin, Liliana Coldea
Mișcarea membrului superior în planul scapulei
ISBN 978-606-616-260-9
Sibiu, 2017
20,5x29,5 cm
208 pag.

  Quamlibet infirmas adiuvat ira manus (Ovidiu „Amores”) – mânia dă putere chiar şi braţelor slabe – şi durerea dă mânie lăsând un braţ slab.
  Afecţiunile degenerative ale aparatului locomotor sunt una dintre cauzele cele mai frecvente de solicitare a consultului şi tratamentului medical.
  Cu toate că ele în general nu pun în pericol viaţa pacientului în mod iminent, simptomatologia clinică deosebit de „zgomotoasă”, în special durerea şi impotenţa funcţională au repercursiuni majore asupra confortului vieţii de zi cu zi a pacientului.
  Modificările cronice degenerative ale articulaţie scapulohumerale şi a structurilor periarticulare au o incidenţă foarte ridicată, aproximativ 10% din populaţia generală cuprinsă între vârsta de 40 – 60 de ani suferă de aceste afecţiuni, într-o măsură mai mare sau mai mică.
  În marea lor majoritate ele nu sunt invalidante şi fac posibilă desfăşurarea unei vieţi aproape normale. Durerile intermitente, legate de perioade de suprasolicitare statică sau dinamică, manifestate deseori prin puseuri inflamatorii supraadăugate, sunt calmate în mare măsură printr-un tratament antiinflamator de scurtă durată şi printr-un tratament de fond în care măsurile igienice şi tratamentul cu antiinflamatorii nesteroidiene au un rol primordial.
  Cele mai multe însă se caracterizează însă printr-o tendinţă la agravare continuă. Aceasta agravare, prezentă în tot cursul vieţii, este mai rapidă şi mai evidentă la o vârstă mai înaintată, din cauza terenului pe care evoluează.
  Consecinţa directă a acestor afecţiuni este modificarea funcţională a mişcărilor umărului chiar şi în perioadele în care simptomatologia este ştearsă.
  Lucrarea de faţă aduce noi precizării în ceea ce priveşte analiza biomecanicii complexului cinematic umăr-braţ-torace, analizând mişcarea de abducţie elevaţie şi rotaţie a braţului atât la persoane fără antecedente patologice cât şi la subiecţi cunoscuţi cu afecţiuni degenerative ale umărului.
Lucrarea doreşte să evidenţieze în special importanţa funcţională a scapulei în cinematica generală a umărului, cunoscut fiind faptul că metodele clinice de evaluare a mobilizării braţului, nu iau în considerare deplasarea acesteia, măsurarea amplitudinii braţului făcându-se în acest moment cu scapula fixată pe peretele toracic.
  În mod asemănător am încercat să obiectivez şi importanţa mişcării de rotaţie externă a braţului ce se asociază mişcării de abducţie-elevaţie, clasic această mişcare fiind descrisă a fi necesară pentru a realiza circumducţie braţului şi pentru a amplifica mişcările de pronaţie-supinaţie.
  Am încercat să realizez o analogie între dinamica mobilizării braţului şi cea a scapulei în mişcarea de abducţie-elevaţie, funcţie de reperele anatomoclinice. Dacă pentru humerus axa anatomică a braţului corespunde practic axei diafizare, pentru scapulă singur reper anatomoclinic este reprezentat de spina scapulei şi acromion. Utilizând aceşti parametrii şi ţinând cont că în lanţul cinematic braţ-umăr-torace singurul punct fix este reprezentat practic de ligamentul costoclavicular al articulaţie sternoclaviculare am descris mişcarea liberă a humerusului şi scapulei. Pentru a putea aprecia dinamica de mobilizare generală a umărului am calculat locul de intersecţie a axelor humerală şi a spinei scapulei, şi unghiul dintre axa humerusului şi a spinei scapulei.
  Obiectivând radiocinematografic dinamica mobilizării humerusului şi scapulei pentru mai multe loturi experimentale, subiecţi sănătoşi care au iniţiat mişcarea de abducţie din poziţie de relaxare (cu membrul superior atârnat pe lângă trunchi – cu faţa palmară a mâinii privind medial şi policele anterior), anatomică (cu membrul superior atârnând pe lângă trunchi cu faţa palmară a mâinii anterior şi policele lateral), şi cu membrul superior cu braţul în rotaţie internă forţată, şi respectiv lotul pacienţilor cu afecţiuni cronic degenerative ale umărului (umăr dureros simplu, în majoritatea cazurilor şi tendinită calcară), am descris mişcările întâlnite şi am stabilit un protocol de mobilizare utilizând comparaţiile efectuate pentru loturile experimentale în care am utilizat subiecţi sănătoşi şi am comparat aceste date cu cele întâlnite la lotul subiecţilor cu afecţiuni degenerative ale umărului. Am stabilit raporturile de mobilizare diferenţiată a humerusului şi scapulei la subiecţii sănătoşi şi am evaluat gradul de deficit de mobilizare la subiecţii cu afecţiuni degenerative ale umărului.
  Pentru a verifica veridicitatea datelor obţinute şi modalitatea practică de evaluare a mobilizării braţului în abducţie-elevaţie, am utilizat un al cincilea lot experimental format din pacienţi cu afecţiuni cronic degenerative ale umărului cunoscute, şi am evaluat gradul de mobilizare şi mişcările restante ale braţului pentru abducţie-elevaţie.
  „Tot ce se întâmplă fiecăruia, foloseşte întregului” (Marcus Aurelius), motiv pentru care am utilizat calculul statistic pentru fiecare lot experimental în parte şi am comparat loturile experimentale între ele.
  Am încercat să apreciez şi importanţa şi incidenţa pe care afecţiunile degenerative ale umărului le au în populaţia generală, precum şi asocierea acestora cu alte afecţiuni cronic degenerative generale sau cu alte afecţiuni cronice sistemice.