Franciska-Elvira Coman
Mediatizarea în teatrul de animaţie
ISBN 978-606-616-020-9
Sibiu, 2012
14,5x20,5 cm
228 pag.

      Teatrul de animaţie este un univers deschis atât copiilor, cât şi adulţilor care îi însoţesc, implicând emoţional prin contactul direct, prin mijloace specifice, având menirea de a forma atitudini, de a modela, de a trezi imaginaţia celor mici, de a-i stimula să participe la spectacol prin reacţii nedisimulate, vii.
      Demersul autoarei este unul inedit: cel de a explora modalitaţile de promovare a artei teatrale dedicate copiilor, pentru ca beneficiarii să aibă posibilitatea unei informări complete şi să poată să adere la actul de cultură de la vârste tot mai mici.
      Cititorul este beneficiarul, în prima parte a lucrării, a unei ample prezentări a evoluţiei teatrului de animaţie în lume, cu specificul fiecărei civilizaţii, un demers menit să deschidă apetitul pentru a explora această lume unică şi de a conştientiza complexitatea acestei arte oarecum marginalizată. La noi, teatrul de animaţie are o tradiţie străveche, perfecţionarea tehnicilor de mânuire şi a spectacolelor în general, făcându-l cunoscut în întreaga lume. Nu numai păpuşarii, dar şi creatorii marionetelor şi păpuşilor, scenografii, regizorii, au făcut ca teatrul de animaţie să fie atractiv, educativ şi de neînlocuit în viata copiilor. Dificultatea punerii în scenă a unui spectacol pentru cei mici stă nu numai în găsirea celor mai bune metode de transmitere a mesajului, ci şi în înţelegerea psihologiei copilului, în înţelegerea universului lui, în captarea atenţiei unuia dintre cei mai critici spectatori, deoarece reacţiile copilului sunt spontane, sincere şi categorice.
      Mediatizarea spectacolelor de animaţie are deci un rol important în conştientizarea rolului şi impactului pe care spectacolul îl poate avea asupra celor mici. Autoarea a cunoscut, prin experienţa proprie, cât de dificil este de a promova acest tip de spectacol şi ce eforturi trebuie depuse în vederea atragerii copiilor la spectacolele de animaţie. Desigur, părinţilor le este mai comod să aşeze copilul în faţa televizorului, la un program de desene animate, sau în faţa calculatorului, încă de la vârste foarte mici, în loc să-i ducă la teatru, lipsindu-i astfel de plăcerea interacţionării cu personajele din spectacol şi a participării active la desfăşurarea lui. Lăsând la o parte nocivitatea vizionării prelungite a unor programe în faţa micului ecran, vizionarea acasă îl privează de o relaţionare cu ceilalţi copii în timpul spectacolului, de bucuria socializării şi nu în ultimul rând, de plăcerea de a se destinde alături de părinţi la un spectacol adresat lor în exclusivitate.
      Autoarea face şi o analiză pertinentă a evoluţiei teatrului Gong din Sibiu, folosind date reale, elogiind performanţele acestui teatru de-a lungul timpului şi dovedind în acelaşi timp calităţi manageriale.
      Nu este uitată nici arta pantomimei, care, în teatrul Gong, are o tradiţie şi vizează nu numai copiii, ci şi tinerii pasionaţi de acest mijloc de comunicare nonverbală. Stau mărturie nenumăratele spectacole dedicate lor, care fac sălile pline, atrăgând tot mai mulţi adepţi, inclusiv din rândul studenţilor.
      Lucrarea se dovedeşte şi un bun îndrumar pentru toţi cei care lucrează în domeniu, venind cu soluţii viabile, menite să îmbună­tăţească activitatea într-un teatru de profil.
      Efortul depus de autoare este întregit de numeroasele imagini din spectacole, mărturie a unei arte căreia i s-au dedicat actori de mare clasă.
      Cartea se dovedeşte a fi nu numai relaxantă şi accesibilă marelui public, care are acces la informaţii complete, dar şi utilă celor care doresc să se implice în mediatizarea acestui gen de manifestare artistică.

conf.univ.dr. Sultana Avram