Dan-Alexandru Popescu
Istorie şi relaţii internaţionale. Frământările unui observator pe teren. History and International Relations. A Field Observer’s Frets
ISBN 978-606-616-365-1
Sibiu, 2019
14,5x20,5 cm
426 pag.

    Pentru cei şi cele care nu utilizează Twitter, există o mică zonă pe pagina personală, în care se cade să te prezinți. Se cade, deci nu e obligatoriu. Eu am trecut următoarele (fiind limitat la un anumit număr de caractere): „Prof. père. observateur d'un monde devenu fou. intéressé par #échanges humains, #histoire au quotidien, #coopération culturelle sur le terrain”. Însă nu aţi pierdut nimic, dacă nu îmi urmăriţi contul. Alta e observaţia mea.

    Fenomenele internaţionale se descriu pe teren, nu din biroul vreunui minister (fie el şi cel de Externe francez sau din cadrul Parlamentului European) sau de la înălţimea unei catedre universitare (a învăţământului superior sibian). Am avut şansa de a călători mult, timp de aproape 20 de ani, cât jumătate din vârsta mea. Îmi place să cred în ideea de vocaţie. Există oare aceea de călător? Îmi aduc aminte cum mă tachina, la vremea respectivă, o bună prietenă franco‑grecoaică: „Monsieur le grand voyageur”! Nu a fost doar un imbold profesional, motivat de curiozitate intelectuală, a devenit şi un reflex neobosit de a combina mereu alte reţete culturale, sociale şi umane. Alte rutine şi alte emoţii. Alte mirosuri. Fiecare ţară se simte diferit, când ieşi din zona de confort a avionului, a hotelului sau a campusului şi purcezi la drum, cu rucsacul în spinare. Regiunile, spaţiile, continentele au un parfum specific, deosebit. Am plecat să‑l caut şi cred că, parţial, l‑am găsit. Prilej cu care am încercat să‑l pun şi‑n cuvinte. În mii de figuri de stil şi cuvinte. Mesajul care răzbate este unul scurt, concis, însă disimulat printre rânduri, o continuare firească a mai vechilor cercetări şi gânduri (publicate încă de la începutul anilor 2000).
    Cartea surprinde secvenţe de istorie şi civilizaţie din zone geografice şi cu regimuri politice variate, locuri binecunoscute, dar şi exotice, pe unde am călcat şi am trăit, a căror evocare mă bucură întotdeauna: în cap de listă figurează Europa (sau să mă refer aici la Uniunea Europeană și partenerii săi? O construcţie vie şi singulară în peisajul universal, cu toate vicisitudinile integrării), partea estică a Chinei, Africa de Nord şi foarte puţin din Rusia, un „Jurnal de emigrant” québeco‑canadian fiind în pregătire, chiar în acest moment. Am fost şi sunt convins că fiecare dintre noi are câte o piesă de oferit, pentru a forma un puzzle. Un puzzle al vieţii, al unei generaţii, al unei epoci, un puzzle al lumii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru forţa de a continua mereu şi de a contribui la asamblarea lui. Studierea prezentului implică cunoaşterea în amănunţime a trecutului. Volumul este constituit dintr‑o serie de articole – mai scurte sau mai lungi – publicate, în limbile română şi engleză, în reviste academice şi de specialitate sau postate online, meritul lucrării de faţă fiind acela de a reuni idei şi observaţii dobândite în etape succesive, dar şi analize şi interpretări – fundamentate pe experienţe personale – atingând subiecte complexe, premise ale tumultului contemporan şi ale actualei evoluţii a relaţiilor internaţionale.

    La baza dezvoltării omenirii, a emancipării indivizilor şi comunităţilor, a cooperării dintre state stă atenta cunoaştere a istoriei şi geografiei, a filozofiei politice şi literaturii economice clasice (numeroşi pseudo‑analişti, influenceri şi conducători au impresia, astăzi, că geopolitica sau geostrategia – vizând un termen‑cheie, securitatea – au apărut recent, din neant; tuturor acestora le recomand, cu căldură, „Atlasul istoric mondial” conţinând 300 de hărţi tematice, coordonat de Georges Duby, Larousse, reedit. 2016), care nu s‑au demodat, ca ştiinţe, sub presiunea timpului şi a avansurilor tehnologice, a proceselor demografice şi a crizelor la scară planetară, acestea dobândind o şi mai mare importanţă, tocmai prin abordarea lor, îndrăznesc să o spun, superficială. Plimbatul degetului pe fluxul de ştiri de pe ecranul telefonului nu‑ţi conferă statutul de expert. Cum prezintă Tom Nichols, într‑o lucrare publicată în 2017, oamenii deja cred că „a te holba la telefon în timp ce mergi cu metroul este echivalent cu a ţine pasul cu evenimentele ce se desfăşoară în lume” (vezi Sfârşitul competenţei. Discreditarea experţilor şi campania împotriva cunoaşterii tradiţionale, trad. de Cristian Fulaş, Ed. Polirom, Iaşi, 2019, p. 175 / ediţia originală a apărut la Oxford University Press, cu titlul: The Death of Expertise: the Campaign against Established Knowledge and Why It Matters). Progresul vine din cunoaştere. Anume dintr‑o cunoaştere autentică. La fel şi abilitatea de a formula răspunsuri convingătoare şi corespunzătoare la problemele locale, regionale şi globale.

    Mulţumiri speciale lui J. pentru susţinere şi tuturor celor întâlniţi în drumurile mele, de la care am învăţat atâtea lucruri preţioase despre viaţă.

Dan‑Alexandru POPESCU