Tiberiu Costăchescu
Ioan Botezan. Urme pe un palimpsest
ISBN 978-606-616-194-7
Sibiu, 2015
14,5x20,5 cm
80 pag.

     „Un om cum sunt puțini alții”
     Rostite cândva cu mai bine de două mii de ani în urmă, cuvintele lui Terențiu (dramaturgul latin născut în Cartagina): Paucorum hominum est homo rămân și astăzi la fel de expresive și pline de sens când se face referire la o persoană fără de egal printre semeni.
     Dacă fiece ființă este o lume în lume (Emil Cioran), ea este așa doar pentru că înlăuntru ei se bucură de prezența Domnului. Un dar oferit tuturor oamenilor, nu de mulți înțeles și acceptat cu adevărat! Pentru că oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic cât prin ceea ce fac! (Mihai Eminescu) Unii – puțini, poate astăzi din ce în ce mai puțini- știu ce le-a fost hărăzit să facă, înțelegând că darul este Dumnezeu Însuși, văzut în inimă și cu inimă (Pascal).
     Un om ce și-a asumat menirea e inginerul Ioan Botezan, născut în ziua de 20 februarie 1931 în Dătășeni, satul situat nu departe de Luduș-Mureș și udat de undele râului ce separă Podișul Târnavelor de Câmpia Transilvaniei.
     Pornit din casa în care a învățat de la părinți și bunici că doar credința rămâne limanul de salvare în orice împrejurare a vieții, ea făcând să dureze tot ce e dăltuit prin muncă și merit, copilul Ioan Botezan a ajuns unul din numele de referință ale industriei marochinăriei românești, un nume cu contribuții uriașe la transformarea activității artizanale a unor breslași într-o profesie cu valențe particulare, în care și-au aflat împlinirea mulți dintre cei ce au putut găsi printre culorile frumuseții artistice pe cele ale fericirii.
     Legându-și numele de cel al Întreprinderii 13 Decembrie, inginerul ce face parte dintr-o selectă pleiadă de directori ce au creat faima unor unități industriale din județul Sibiu (sporindu-le renumele chiar și atunci când oamenii erau constrânși să rămână sub vicisitudini ale vremurilor): Ilarie Munteanu, Nicolae Nan, Ioan Gândilă, Mihai Găldean, Eleonora Nilca, Ioan Simion, Lucian Bogdan, Miron Negrilă etc, a rămas un spirit mereu tânăr, atașat de tot ce e nobil, bun și înălțător în ființa umană, gata să ajute, să ofere sprijin și încă să-și continue munca în unitatea de marochinărie pe care a creat-o în Săliștea de care se simte atât de apropiat, localitatea devenindu-i locul împăcării cu sine, al chemărilor caritabile și al datoriei împlinite pe căile bine plăcute lui Dumnezeu.
     După o viață în care alături de mii de colaboratori a croit din bucăți de piele tăbăcită bijuteriile ce au înălțat marochinăria la rangul de artă, inginerului Ioan Botezan îi rămâne mulțumirea sufletească de a se fi putut pune, ceea ce face și astăzi într-un mod la fel de firesc, la dispoziția semenilor, pe care întotdeauna i-a prețuit, respectat și ajutat.
     Persistă, parcă trasate pe un palimpsest – spre a se putea proba continua îngemănare a unor nobile gesturi –, faptele unui om cum sunt puțini alții, care și-a onorat întotdeauna statutul de inginer și director, dar mai ales pe acela de adevărat creștin.
     Rândurile noastre, ce-i sunt dedicate, nu ar fi fost nicicând redactate dacă nu ne-ar fi fost sugerate de avocatul Dorin Suciu, căruia îi exprimăm deplina gratitudine, și ar fi fost mai sărace în informații fără de datele culese din paginile publicațiilor sibiene „Flacăra Sibiului” și „Tribuna Sibiului”. Ele se întregesc cu pozele realizate vreme de decenii de inegalabilul fotograf Fred Nuss, imaginile fiind prelucrate în vederea editării de Nicolae Hanea. Alte clișee fotografice ne-au fost puse la dispoziție de Louis Guermond.
     Mulțumirilor exprimate artiștilor deprinși să capteze instantaneele vieții le alăturăm pe cele adresate unor distinși slujitori ai cărții din cadrul Bibliotecii ASTRA: Corina Țipu, Dana Stancu, Ștefan Apetroae, Radu Irimie, și dr. Bogdan Andriescu, cu toții fiindu-ne de mare ajutor.
     Fără suportul și sprijinul lor, ne era mai dificil demersul de a scrie despre inginerul Ioan Botezan.
     O conștiință trează și un mare caracter!

     Sibiu, 14 octombrie 2015