CuprinsGelu Radu
Între două lumi

ISBN 978-606-616-427-6
Sibiu, 2021
11x20
cm
90 pag.

     Pentru că sunt la capitolul „învățătură”, profit de ocazie pentru a-mi spune părerea despre mult mediatizatele doctorate. După mi­ne, doctoratul reprezintă „excelența” într-un domeniu. Doctoratul presupune, alături de cunoștințe profesionale relevante, o contri­buție nouă în domeniu, cu rezultate benefice. Evident, fiecare domeniu are specificul său. Eu mă voi referi doar la domeniul construc­țiilor. Pe măsura dezvoltării multilaterale a socialismului, s-a constatat rămânerea în urmă a unei „laturi”, aceea a profesionismului de înaltă calitate. Pentru avansare sau ocuparea posturilor de conducere s-au introdus noi criterii de performanță profesională. Diplomele de absolvire a unor institute de învățământ superior erau banale, trebuia ceva mai mult. Așa au apărut doctoratele, ca formă de superioritate în profesie. Mulți „neaveniți” s-au repezit să pară mai importanți decât ceilalți, mai ales că se dădea chiar și un spor la salariu. Am trăit destule exemple de acest tip. La ISPH am avut o colegă „doritoare” de așa ceva. Era o ingineră serioasă și muncitoare, dar profesional departe de o astfel de performanță. Era membră de partid si dorea să ajungă „mai sus”. Inginerul Popa V Ioan (Popic), care era șeful colectivului, trebuind să-i întocmească „referatul”, a întrebat-o care este subiectul tezei de doctorat. Răspunsul a fost elocvent și mă scutește de comentarii: „A, încă nu m-am gândit la asta. Cred că se va găsi acolo, ceva!?”. Popic a rămas uluit, dar i-a făcut referatul, spunând că e conștiincioasă și muncitoare. A ajuns membră în CTS la Minister. Nu știu ce a făcut cu doctoratul, dar într-una din zile m-am trezit cu ea la Institut. Venise să mă roage să-i întocmesc planul de fundații pentru casa pe care urma s-o construiască, spunându-mi că n-are încredere decât în mine!? Când „tăvălugul” doctoratelor a atins „breasla” politicienilor, totul a căzut în derizoriu, marcând o perioadă tristă, aceea a imposturilor și plagiatelor. În încheierea celor de mai sus, voi da și două exemple întâlnite în profesie, pentru a explica ce înțeleg eu prin doctorat. Primul este inginerul Tiberiu Streza, fostul meu coleg, care a studiat și concretizat lucrări de eliminare a umidității capilare din zidării. A reușit ca, împreună cu o echipă de adevărați meseriași, să eradicheze „cancerul” care măcina de multă vreme zidăriile unor monumente istorice. Al doilea este inginerul Iordăchescu, directorul de la Proiect București, care, într-un moment greu al istoriei noastre, a imaginat și realizat lucrările de translatare a unor monumente istorice, în special biserici, salvându-le de la demolare. Trebuie să știți, că nici unul din cei doi ingineri nu s-a înscris la doctorat.
     Am scris în cele de mai sus despre pregătirea mea pentru viață. Vă voi spune acum un gând care m-a obsedat tot timpul. Eu apreciez calitatea unui om după cum se comportă atunci când e liber s-o facă. Această lo­gică o extind și asupra unei societăți. Am trăit destule evenimente pentru a trage concluzii referitoare la calitatea societății româ­nești. O nație care nu e în stare să adune mai mult de 40% din membrii săi într-o acțiune voluntară, cum este votul popular sau imunizarea prin vaccin, are probleme mari de educație. Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem această carență majoră. Să mulțumim pentru aceasta tuturor celor care ne-au condus destinele.
     Acum, după ce-am trecut prin viață, trag linie și constat că mi-au trebuit vreo 20 de ani de pregătire pentru ca apoi, 40 de ani să întorc societății ceea ce a investit în mine. Trăiesc cu speranța că mi-am făcut datoria. Închei cu protocolarul dar și necesarul:
     Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Gelu Radu
Avrig iunie 2021.