Daniela-Luminiţa Avrigean
Internetul şi greşelile de exprimare
ISBN 978-606-616-117-6
Sibiu, 2013
14,5x20,5 cm
76 pag.

     Printre obiectivele fundamentale ale studierii limbii române în şcoală se numără şi dobândirea de către elevi a competenţei de utiliza­re corectă şi expresivă a acesteia în diferite situaţii de comunicare.
     Este foarte important ca elevii să cunoască şi să aplice nor­ma/normele, principiile şi regulile care guvernează sistemul limbii române. Pe lângă faptul că acest lucru reprezintă o datorie morală raportată la apartenenţa etnică, el constituie şi o necesitate reală de a comunica cu semenii, fără să apară teama de a fi incomplet sau greşit înţeleşi.
     Omenirea este din ce în ce mai preocupată de transmiterea de informaţii, de noile tehnici şi metode de comunicare, menite să contri­buie la rapiditatea derulării acestui proces.
     Comunicarea pe Internet, prin toate tipurile de servicii oferite de către acesta (HI5, E-mail, Facebook, Yahoo Messenger, Twitter, Skype etc.) reprezintă o modalitate din ce în ce mai des folosită de către oameni, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural. Adoles­cenţii nu numai că „sunt în pas cu moda”, dar ei utilizează cel mai mult astfel de servicii.
     Accesul la serviciile oferite de către internet se face de la vârste din ce în ce mai mici. Pe lângă avantajele oferite de acest tip de activitate, unii copii şi adolescenţi se află în situaţia îngrijorătoare în care ar renunţa bucuros să îşi petreacă timpul în aer liber sau să citească o carte, dacă li se oferă posibilitatea unui joc pe Internet. Alţii preferă „să comunice într-o lume virtuală”, acolo unde pot pretinde că sunt ceea ce îşi doresc să fie, unde dispar toate aspectele vieţii reale şi unde minciuna pare să fie la ea acasă.
     Mulţi dintre copiii şi adolescenţii dependenţi de Internet ajung în cabinetele psihologilor sau ale psihiatrilor, iar urmările „acestei atracţii” se vor face din păcate resimţiţe în viaţa de adult. Asta, în cel mai fericit caz, când încă se mai poate „corecta” ceva.
     Impactul negativ al utilizării internetului este vizibil şi la nivelul comunicării orale sau scrise. Astfel limba română se degradează sub povara argoului, a prescurtărilor nepermise ale unor cuvinte, a expri­mă­rii lapidare. Adolescenţii ajung să nu mai facă distincţia între o comunicare pe messenger sau prin intermediul unui sms şi un extemporal sau o lucrare pentru atestarea unor competenţe într-o specialitate.
     Din păcate, programa şcolară nu prevede lecţii speciale pentru ameliorarea disfuncţionalităţilor apărute în cadrul procesului de comunicare.
     Din acest motiv, mi-am propus ca la orele de limba şi literatura română, acolo unde lecţia o permite, să acord timp unor exerciţii, aplicaţii cu metode specifice sau să utilizez strategii didactice menite să contribuie la ameliorarea acestor disfuncţionalităţi.
     În prima etapă am utilizat ca şi metodă de cercetare chestionarul. De asemenea am folosit fişa de activitate în realizarea acestei cercetări. Apoi am realizat cu elevii claselor a XII-a de la Liceul de Artă din Sibiu un portofoliu tematic. Am folosit exerciţiile de limbă, eseul de tip structurat sau semistructurat, dezbaterea, brainstorming-ul, metoda 6-3-5 (brainwriting), precum şi jurnalul de lectură.
     Lucrarea de faţă îşi propune să identifice greşelile de exprimare ale elevilor, generate de comunicarea pe Internet, precum şi prezen­tarea unor strategii didactice de ameliorare a acestora.
     În ceea ce priveşte structura acesteia, în primul capitol am ales să prezint şi să definesc conceptele cu care am operat pe tot parcursul cercetării, ţinând cont de lucrările de referinţă apărute în domeniu. Am pornit în cadrul acestui demers de la definiţiile nominale şi operaţionale ale acestor concepte.
     Începând cu cel de-al doilea capitol am prezentat greşelile de exprimare pe care le-am identificat în comunicarea orală sau scrisă a elevilor mei şi nu numai, precum şi o serie de strategii didactice menite să elimine sau să amelioreze aceste disfuncţionalităţi.
     Cercetarea am efectuat-o pe un eşantion de 100 de adolescenţi, cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani, toţi elevi ai Liceului de Artă din Sibiu, în funcţie de vârstă, sex, etnie, religie şi specialitatea secţiei frecventate de către subiecţi.
     Studiul este unul transversal, deoarece surprinde situaţia existentă la un moment dat. Cercetatarea pedagogică am desfăşurat-o în anii şcolari 2010-2011 şi 2011-2012, în timpul orelor de limba şi literatura română sau la cele de consiliere şi orientare şcolară. În realizarea ei am pornit de la un obiectiv general şi trei operaţionale, iar ipotezele de lucru au fost în număr de trei.
     Cel de-al patrulea capitol vizează propriile activităţi didactice precum şi strategiile didactice pe care le utilizez la clasă pentru a încerca să ameliorez disfuncţionalităţile generate de comunicarea pe internet.
     Concluziile la care am ajuns în urma realizării acestei cercetări pedagogice, le-am prezentat în ultimul capitol al lucrării.
    
     Autoarea