Ioan Remus Răsvan
Ideile pedagogice în viziunea sfântului Ioan Hrisostom şi relevanţa lor astăzi
ISBN 978-606-616-089-6
Sibiu, 2013
14,5x20,5 cm
180 pag.

    Atunci când definea principalele mijloace prin care Starețul marchează evoluția ucenicilor săi, Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, scria: „mijlocul esențial și cel mai profund prin care Starețul îl formează pe ucenic și îl face conform cu sine este cuvântul” știind de acum că Starețul „prin cuvânt îl naște, îl înnoiește, îl mântuie, i-L insuflă pe Duhul Sfânt, i-L dă pe Hristos”. De aceea orice scriere despre Sfântul Ioan Gură de Aur te așează în această expectativă de om crescut din lucrarea propovăduirii sale, con-format de el. Cum vei putea oare dezvolta o lucrare de pedagogie laică, contemporană preocupărilor ample de azi, lipsindu-te de Ioan Gură de Aur? Socotesc ca fiind una dintre marile pierderi ale educației universitare în domeniu excesul unor structuri de fundație bibliografică în care Sfinții Bisericii lipsesc, o credulitate vecină cu mediocritatea cea mai de plâns împănând volumele de pedagogie cu toți ariviștii academismului educațional, lipsiţi de experiența Duhului Sfânt – de departe singura născătoare de soluții mântuitoare, o știință ce se vrea a vocației. Zicând aceasta deja ne-am raliat unei idei hrisostomice marcante: „Să nu ne străduim, dar, să adunăm bani, ca să-i lăsăm copiilor noștri, ci să-i învățăm virtutea și să chemăm peste ei binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare bogăție, aceasta este bogăția cea nespusă, cea necheltuită, care sporește în fiecare zi bogăția noastră. Nimic nu este egal cu virtutea, nimic nu-i mai puternic decât ea. Chiar de mi-ai vorbi de demnitatea de împărat, de cel cu coroana pe cap! Dacă nu e virtuos, va fi mai ticălos decât un om îmbrăcat în zdrențe. La ce poate folosi diadema ori porfira dacă-i lipsit de virtute? Crezi, oare, că Stăpânul se uită la deosebirea de dregătorii? Crezi, oare, că ține seamă de strălucirea persoanelor? Nu! Cel care n-a dobândit aici pe pământ îndrăznire către El, nu va avea parte nici pe lumea cealaltă de cinste și de îndrăznire. Lucrul acesta să-l urmăm cu toții. Să învățăm pe copii noștri să pună virtutea mai presus de orice și să socotească bogăția o nimic. Aceasta, da, este deseori o piedică în calea virtuții, când tânărul nu știe să se folosească de bani cum trebuie. Și după cum copii cei mici adeseori se rănesc când umblă cu cuțite sau săbii, pentru că nu știu să le folosească cum trebuie – de aceea mamele nici nu-i lasă să pună mâna pe ele – tot așa și tinerii cad în mari primejdii când primesc moștenire de averi și nu vor să le întrebuințeze așa cum trebuie. Cu ele își adună povară de păcate. Din ele se nasc desfătările, plăcerile rușinoase și nenumărate rele. Nu vreau să spun că averile-s de vină, ci că de vină sunt cei care moștenesc averile și nu știu cum să se folosească cum trebuie de ele”. Oricât ne-am strădui, ne va fi greu să aflăm o exprimare mai coerentă a acestor adevăruri, o distingere mai atentă a nuanțelor legate de valoarea educării virtuților în contextul educației sociale, inclusiv contemporane. Orizontul distinct al educației hrisostomice dispune de multiple exemplificări. Apărută de curând, o antologie a lor în limba română, distinge sute de texte, multe dintre celelalte având cheie educațională. Cercetarea patristică modernă, cu reprezentări în sinteze memorabile, propun analize pe diferite paliere, din care nu pot lipsi – firesc, operele catehetice sau cu valoare moral- duhovnicească.
     Efortul tânărului teolog Ioan Remus Răsvan de a crea o lucrare pe tema ideilor pedagogice în viziune hrisostomică a onorat anul omagial al Marelui Rostitor al Cuvântului. Începută ca o lucrare de licență și continuată ca o lucrare de referință în context pastoral, volumul va propune, destins și cu simplitate, cheia pedagogiei Părintelui pastoralei pedagogice care a marcat nu doar vremea sa ci și vremurile de azi. Alăturat celorlalți doi stâlpi de foc ai mărturiei creștine, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Gură de Aur propune vremii de acum limpezimea unei pedagogii pline de lucrarea Duhului Sfânt. Autorul nostru, dl. Ioan Remus Răsvan, nu caută altceva decât această limpezire. Cu bucurie constat că, în parte, a reușit și că ideile sale, dezbătute cu o parte din studenții de la Masterat Educaţie Creştin Ortodoxă (E.C.O.) și cu „vizitatorii” Centrului Arhidiecezan de Diagnoză şi Cercetare Cateheumenală, de Omiletică şi în Pedagogia şi Metodologia Religiei – Sf. Andrei Șaguna, (C.A.D.C.O) din cadrul Mitropoliei noastre, au rodit și în preocupările altor colegi. Nădăjduim ca efortul său, încununat prin tipărirea lucrării acesteia, să dovedească, încă o dată, că prieteniile cu sfinții se țin prin părtășia în rugăciune și cunoașterea lucrării lor. Fie cartea aceasta ajutor pe cale celor ce vor căuta tainița patristică ce ne ține odorul: Ortodoxia!

     Pr.Conf. Univ. Dr. Constantin Necula