Viorella Manolache
Homo Posthistoricus - Profil filosofico-politic
ISBN 978-606-616-048-3
Sibiu, 2012
14,5x20,5 cm
272 p.

          Incitantă chiar din titlu, Homo posthistoricus. Profil filosofico-politic este lucrarea unui veritabil „homo proteicus”. În intervalul, de scurtă respiraţie, 2004-2011, autoarea VIORELLA MANOLACHE şi-a câştigat statutul de performer în domeniu: 10 cărţi cu caracter original – un parcurs livresc remarcabil.
          Teoretizând asupra fundamentului ultim, acel „Letztbegründsargument” habermasian, VIORELLA MANOLACHE descoperă noi unghiuri de abordare. „În loc să căutam un sens ascuns al istoriei, trebuie să-i dăm istoriei un sens” – afirma sentenţios Karl R. Popper (În căutarea unei lumi mai bune). În consonanţă cu Popper, cercetătoarea aflată sub auspicii academice subliniază necesitatea instalării în acele spaţii ale istoriei ce sunt purtătoare de finalitate/aură etică.
          În condiţiile unui aparent vid teoretic, opţiunea pentru un nou discurs se revendică de la modele epuizate, reclamând aşezarea într-o paradigmă proprie: postmodernism şi/ sau posthistorie – consideră tânara cercetătoare. „Acolo unde postmodernismul caută diversitate şi fragmentare, posthistoria nu vede decât unitate şi nediferenţiere. Acolo unde privirea lyotardiană caută „furnizori” pozitivi de realitate, ochiul sceptic al lui Arnold Gehlen se agaţă de „lamento”-ul lumii contemporane (...)”. Posthistoria ar fi posibilul derapaj, „accidentul potenţial, determinat de (re)corelarea mediată a fragmentelor realului”.
          În faimoasa Minima moralia, Thodor Adorno vorbeşte despre gestul lui Münchhausen, care se smulge din mlaştină, trăgându-se de propria perucă. Da, căci gânditorului de astăzi i se cere să se situeze, deopotrivă, în obiecte şi în afara lor. Clipă de clipă. „Privirea către depărtari, ura la adresa banalităţii, căutarea noului, a ceea ce n-a fost încă fixat de schema naţională dominantă rămâne ultima şansă a gândirii (…). Cine oferă unicitate, pe care oricum nimeni nu mai vrea să i-o cumpere, reprezintă, chiar şi împotriva propriei voinţe, însăşi libertatea schimbului” – iată ce ne propune spectaculoasa „lecţie” adorniană, cu caracter de apoftegmă.
          Lucrarea VIORELLEI MANOLACHE despre Homo Posthistoricus prezintă, în mod cert, atributul unicităţii.

Conf. univ. dr. ALEXANDRA-CATRINA CIORNEI