coord. Gheorghe Manolache
Hermeneutica fenomenului literar, vol. 3
ISBN 978-606-616-060-5
Sibiu, 2012
14,5x20,5 cm
492 pag.

      Cel de-al treilea număr al seriei Studia Philologica Doctoralia însumează o selecţie alcătuită din 28 de lucrări prezentate în cele două secţiuni ale simpozionului internaţional Hermeneutica fenomenului literar; Pamfletul politic, desfăşurat în perioada 20-22 aprilie 2012 în cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere şi Arte, Centrul de Cercetări Filologice şi Interculturale (CCFI)afiliat la Observatoire Européen du Plurilinguisme (OEP).
      Hermeneutica «fenomenului literar şi/sau cultural» se menţine pe axa inaugurată, în urmă cu trei ani, propunându-şi (în continuare) să dilate şi să decanteze tehnici şi modalităţi de abordare şi (re)citire a unor fenomene literare şi culturale, menţinându-se în vecinătatea modelului-prim prin (re)unirea disciplinelor auxiliare şi convocaţiunea tentativei de a-şi pune la îndemână acel set de „reguli” operaţionale, absolut-necesare „interpretării” de „texte” cotangente funcţiei unghiului literar, culturologic, politic, imagologic, filosofic, sociologic samd.
       După cum bine se ştie, despre nostalgia întemeierii unui posibil „cerc hermeneutic” s-a vorbit şi se discută de aproape două secole, odată cu inaugurarea „prelegerilor” lui Friedrich Schleiermacher, interesate (la acea vreme) de acordul dintre descifrarea „limbii textului” şi dezlegarea desemnului auctorial din covorul textual şi/sau contextual.
      Autorii, de vârste spirituale şi de pe meridiane culturale diferite, răspund (în acest volum) provocărilor lumii ca Text configurat în orizontul celui de-al treilea mileniu, intrând în jocul „scripturii” ce încearcă a ne vorbi atrăgându-ne în labirintul semnificaţiilor recurente.
      Recursul la varii strategii de (re)înţelegere a lumii ca Text sau de (re)aranjare contextuală a unor fragmente culturale în panoplia secolului al XXI-lea vor fi resimţite, pe de o parte, ca depăşire a „impasului de citire” (cu tot ceea ce ţine de silabisire, contrarietate şi ezitare semantică venită dinspre aspiranţii la doctorantură) iar, pe de alta, ca recitativ ce declanşează mirajele unor demersuri interpretative singulare a feţei şi a reversului literalităţii.
      În „Textul şi interpretul”, Jean Starobinski avertiza asupra faptului că „obiectul atenţiei” nu se află în cel ce se implică în proces, în interpret, ci el se găseşte, de fapt, în faţa hermeneutului, aşteptându-l provocator şi îmbietor, în egală măsură.
     Astfel, interesul major al exerciţiilor hermeneutice din volumul de faţă, nu are în vedere aproprierea obiectului sub înfăţişarea pe care i-o împrumută dorinţa captivă şi capriciul narcisist al auctorului. Dimpotrivă, se află în joc libertatea de a-i lăsa, în totalitate, posibilitatea de a-şi afirma proprietăţile şi/sau determinările sale particulare. Riscul, ca „obiectul” să nu fie „perceput”, „menţinut” şi „consolidat” în diferenţa şi realitatea lui proprie, ţine de posibilitatea ca „interpretarea” să nu fie (nimic mai mult) decât o „dezvoltare” a unei „fantasme a interpretului”.
     Dacă «hermeneia fenomenului literar» presupune recursul la modele de coerenţă bazate pe experienţe de viaţă (în general) şi pe lecturi anterioare (în particular) oferind deschiderile necesare transpunerilor contextuale din domeniul subiectivităţii în cel al intersubiectivităţii, «exegeza pamfletului politic» implică recurgerea la pragmatismul regulilor hermeneutice, la interpretarea propriu-zisă: concretă, aplicată pe texte.
     În ce măsură „sensul” este determinat şi/sau (re)confirmat de către Text rămâne una dintre provocările permanente şi/sau unul dintre principalele subiecte de acord şi/sau diferend, prezente în volumul de faţă şi dezvoltate pe filiera primatului libertăţii în faţa Textului ori a legiferării, canonizării unor interpretări considerate a fi adevărate, juste şi/sau măcar admisibile.
    Vreau să reamintesc, în mod aparte, faptul că energia interogaţiei, inventivitatea şi/sau siguranţa desfăşurate în recitirea restitutivă, se susţin neslăbit spre a menţine vie „relaţia hermeneutică” prin care obiectul (opera, fenomenul etc.) este chemat să-şi afirme prezenţa.
    Cu menţiunea că, sub lumina unei atari solicitări viguroase, „obiectul” rămâne ferit de ecoul degrada(n)t al banalizării, diluării, parafrazării.

Sibiu, 1 septembrie 2012
prof. univ. dr. George Manolache
Directorul Centrului de Cercetări Filologice şi Interculturale