Gheorghe Bucșa
Fizica pentru liceu. Chestionare și explicații
ISBN 978-606-616-262-3
Sibiu, 2017
14,5x20,5 cm
384 pag.

    În anii în care am predat fizica în liceu, am încercat diferite metode și procedee prin care elevii să înțeleagă și să rămâmă cu cât mai multe cunoștințe. Așa s-a născut „Caietul de teorie”, iar cartea de față este un astfel de “caiet”. La sfârșitul fiecărei lecții de fizică, care cuprindea o parte teoretică și una demonstrativă, formulam elevilor câteva întrebări, ca temă facultativă, de forma: enunță..., definește..., dedu..., scrie.
    Dat fiind scopul acestei lucrări, am respectat programele de fizică pentru liceu, începând cu anul 1960 până în anul 2000 (care, ce-i drept, s-au tot modificat în decursul anilor, conform viziunii miniștrilor învățământului) cât și diverse manuale școlare. Mi-am permis, uneori, să ies din tiparul acestora, cu scopul simplificării demonstrațiilor.
    Am încercat ca definițiile din această lucrare să cuprindă două părți: genul proxim și diferența specifică. De exemplu: capacitatea electrică este mărimea fizică (genul proxim) care se definește prin relația . . . (diferența față de alte mărimi).
    Enunțurile legilor au forme cât mai simplu de reținut, respectând însă fenomenele la care se referă.
    În privința deducerilor unor formule fizice, sunt dificultăți, datorită neconcordanței programei de fizică cu instrumentul matematic pe care îl au elevii în clasa respectivă. în unele situații le lipsesc cunoștințele de trigonometrie sau de calcul cu derivate sau integrale, care se fac mai târziu în liceu, calcule care ar fi simplificat mult teoria. Am menționat, totuși, pe unde era necesar și alte posibilități de calcul.
    Desenele și schițele alese au fost cele mai simple.
    Cartea respectă notațiile și simbolurile conscrate, dar și semnele grafice cu care elevii sunt obișnuiți. La fiecare capitol am pus și o listă cu abrevierile și valorile constantelor folosite.
    Întrucât sistemul internațional de unități este obligatoriu la noi în țară, l-am folosit peste tot (de exemplu, am lucrat cu kmol și nu cu mol).
    Lucrarea nu cuprinde partea experimentală a fizicii (cu excepția descrierii unor experimente celebre). Este foarte important ca experimentele demonstrative și lucrările practice să fie făcute în laboratorul de fizică, la fiecare lecție care se pretează la experimente. în decursul anilor, am avut bucuria ca programele de fizică să cuprindă și ore dedicate lucrărilor de laborator. Chiar dacă aceste ore s-au desfășurat mai mult cu material didactic improvizat (construite cu mijloace proprii), neexistând truse de fizică, eficiența lor a fost importantă pentru înțelegerea fenomenelor fizice și legarea teoriei de activitatea practică. Menționez că lucrarea cu care am obținut gradul I didactic în 1979, este intitulată „Creșterea eficienței și funcționalității laboratorului de fizică”.
    Cartea conține, la sfârșitul fiecărui capitol, și câteva probleme rezolvate, ca aplicații, majoritatea fiind alese din culegeri de probleme date la concursuri școlare sau la admiterea în învățământul superior.
    Pentru înțelegerea și reținerea chestionarelor tratate în carte, presupun parcurgerea acesteia în ordinea lor, deoarece fiecare temă concură la înțelegerea temei următoare. Presupun, deasemenea, că cititorul are deja cunoștințe de fizică și, mai ales, intuiește fenomenele fizice descrise, pe baza experimentelor făcute în școală.
    Am marcat cu (*) mai multe chestionare, ca facultative, considerând că se va renunța la acestea, odată cu reducerea programelor școlare.
    Cartea de față nu poate, înlocui munca profesorilor la clasă, care, prin experimente și explicații pertinente, îi fac pe elevi să înțeleagă fenomenele fizice și legile lor.

Autorul