Cornel Crăciun
File de artă românească - Antologie de texte (secolul XX)
ISBN 978-606-616-131-2
Sibiu, 2014
14,5x20,5 cm
248 pag.

       Seminarul de Istoria Artei a fost conceput ca un organism universitar pus la dispoziţia şi acţionând în folosul studenţilor centrului de învăţământ superior sibian. Dacă dimensiunea valorificării apetitului intelectual a fost pe deplin valorificată prin intermediul manifestărilor expoziţionale, a ediţiilor ilustrate din poezia românească şi europeană, respectiv a volumelor ce conţin studii publicate de către studenţii specializării „Conservare-Restaurare operă de artă” cu referire la arta românească şi europeană, teritoriul producţiei cu trimitere directă la procesul instructiv-educativ a rămas ceva mai în urmă.
      Pentru a asigura o mai bună fluenţă a demersului pedagogic am editat volumele care refac panorama cinematografiei româneşti în anii comunis­mului, am publicat notele de curs la disciplina „Estetică” şi antologia de texte privind istoria artei româneşti în secolul XIX. Prezenta lucrare vine în continuarea procesului de modernizare a funcţionării seminarului de specia­litate şi reiterează texte publicate în aceeaşi prestigioasă revistă (Studii şi Cercetări de Istoria Artei) cu privire la pictura, sculptura şi cinematografia românescă în secolul XX. Textele selecţionate aduc un plus de informaţie atât de necesară studentului, oferă un posibil model de abordare ştiinţifică a cercetării şi interpretării subiectelor enunţate în cuprins, creionează menta­litatea unei epoci revolute. Structurarea materialului acestui volum are în vedere asigurarea unei baze solide de discuţii la seminarul de „Istoria artei româneşti”.
      Trecând în revistă conţinutul acestei antologii se cuvine să facem câteva precizări referitoare atât la conţinut, cât – mai ales – la calitatea textelor oferite spre lectură şi analiză. Astfel, capitolul dedicat picturii este structurat pe două direcţii bine conturate. Prima dintre acestea are în vedere evidenţierea unor structuri generale de funcţionare ale domeniului artistic menţionat. Alături de prezentarea celor două organisme organizatorice fundamentale pentru modernizarea demersului interpretativ din primul sfert al secolului XX: „Tinerimea Artistică” şi „Gruparea Arta Română”, vom regăsi analize privitoare la existenţa realismului socialist funcţional tematic (lupta pentru pace) sau de natură structurală (pictura de gen după 23 august 1944). A doua direcţie subsumată domeniului pictural valorifică creaţia unor artişti interbelici, respectiv cuprinde analiza nuanţată a unui tablou semnificativ pentru funcţionarea realismului socialist: Griviţa 1933 de Gabriel Miklossy.
      Capitolul dedicat sculpturii urmează acelaşi traiect structural: generalităţi privitoare la relieful în producţia de gen monumentală, respectiv analiza creaţiei unor artişti interbelici. Punctul de maxim interes în alcătuirea acestui capitol îl reprezintă mărturia sculptorului Boris Caragea cu privire la realizarea monumentului Lenin, un model de referinţă pentru realismul socialist autohton.
      Nu întâmplător spaţiul acordat cinematografiei este cel mai consistent în economia acestei lucrări. Valenţele educative indiscutabile ale acestui mijloc de comunicare vizuală, posibilităţile multiple de reconstituire a faptului istoric ori de redare a realităţilor cotidiene, forţa mesajului propagan­distic şi realizările de ţinută îl recomandă ca pe cel mai autentic instrument de cunoaştere al mediului autohton pe durata secolului XX. Numărul relativ mare de texte şi valoarea acestora (cu deosebire cele semnate de Ion Cantacuzino) ne-au permis o structurare mult mai nuanţată a acestui capitol esenţial al prezentei antologii.       

Autorul