Tiberiu Costăchescu
Diplomație și protocol
ISBN 978-606-616-203-6
Sibiu, 2015
14,5x20,5 cm
96 pag.

    Printre nenumărate cărţi recent editate, ce vin să împlinească nevoia de cunoaştere şi informare, se regăsesc şi lucrări din domeniul ştiinţelor politice şi administrative, din cel al studiilor de securitate şi geopolitică. Uneori, memoriile unor personalităţi ce s-au făcut remarcate în aceste sfere de activitate sunt şi ele publicate, fie şi numai pentru a le înlesni celor preocupaţi accesul la o inedită sursă de documentare.
    Nici lumea diplomaţiei nu a fost ocolită! Cărţi semnate de cei ce au fost sau sunt în slujba ei sunt lansate de edituri şi prezente pe rafturile şi în vitrinele unor librării.
    Atunci, de ce mai era nevoie de o altă lucrare închinată principalului instrument al politicii externe?
    Poate pentru faptul că nu întotdeauna cei ce vorbesc despre un lucru spun mereu acelaşi lucru! Sau, poate, pentru fireasca nevoie a celui aflat în situaţia de a trăi o experienţă diplomatică de a se confesa, cu dorinţa de a informa şi de a oferi succesorilor posibile repere pentru parcurgerea unui drum similar. În definitiv, când încerci obţinerea de avantaje pentru propria ţară, „fără a folosi forţa şi... fără a stârni animozităţi”, o faci cu gândul la toţi cei care rămân acasă, cei îndreptăţiţi a fi beneficiarii eforturilor pe care orice diplomat le întreprinde.
    Trăirile acţiunilor derulate într-o ambasadă sunt unice, fiecare decizie luată purtând amprenta personalităţii, dar şi pe cea a responsabilităţii celui ce o ia. Acolo, în cele mai multe dintre situaţii, la mii de kilometri distanţă de propria ţară, un diplomat e motivat să viseze,mai mult ca oricare altă persoană, la ocazia, pe care teoretic o are la îndemână, de a contribui, cândva, la realizarea momentului în care „cele două tabere imense, Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei, aşezate una în faţa celeilalte, dându-şi mâna peste mări, făcând schimb cu produsele lor, punând în relaţie comerţul lor, industriile lor, artele lor, geniile lor, defrişând globul, colonizând pustiurile, perfecţionând creaţia divină sub ochii Creatorului” vor căuta întotdeauna binele, văzut ca esenţă a tot „ce a rămas permanent din zbuciumările istorice ale activităţii umane”.
    „Guvernate” de prevederi cuprinse în Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961 şi în Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare – întocmită la 24 aprilie 1963, străduinţele celor ce dovedesc (aidoma înţelepţilor diplomaţi din Antichitate) un comportament ponderat şi moderat, dublat de darul vorbirii, sunt canalizate înspre armonizarea relaţiilor dintre etnii şi neamuri, dintre state şi organisme internaţionale, dintre asociaţii şi fundaţii, dintre oameni.
    Multe dintre problemele cu care Pământul se confruntă îşi găsesc rezolvarea (câte o dată doar parţial) graţie eforturilor celor ce caută să stabilească punctul de echilibru (uneori precar) dintre interese şi sfere de influenţă, dintre nevoile colective ale cetăţenilor unui stat cu un anume regim politic şi cele ale altor state guvernate diferit, dintre pragmatism şi neegalata frumuseţe a gândului, dintre valori perene şi speranţa într-un mâine, mai bun, mai frumos, mai împlinit pentru toată lumea.
    Privită cu admiraţie, lumea diplomaţiei e în permanenţă deschisă înspre noi orizonturi, fiind una a contactelor, a acumulărilor, a schimburilor de date şi informaţii, a eleganţei şi a rafinamentului. Cvasi sinonim cu un om cult, manierat şi civilizat, un diplomat e poliglot, discret, pasionat de artă şi cultură, un împătimit al călătoriilor şi un patriot.
    Nici una din împlinirile diplomatice nu sunt doar ale celui ce le realizează. De cele mai multe ori, lângă ambasadorul ce conduce misiunea stă o întreagă echipă de diplomaţi, cu toţii bucurându-se de avantajele, prerogativele şi imunitatea rangului. Nu doar posesorii unui paşaport diplomatic îşi fac datoria în Centrala Ministerului Afacerilor Externe, în ambasade, consulate, institute culturale şi sedii ale organismelor internaţionale. Diplomaţii sunt sprijiniţi, cu abnegaţie, de membrii serviciilor auxiliare (administraţie, intendenţă etc.), la fel de preocupaţi de aceleaşi ţeluri.
    Cei mai apropiaţi ambasadorului îi rămân cei din familie. Soţia (soţul) şefului de misiune e lângă acesta în toate acţiunile protocolare, rare fiind cazurile când nu îl însoţeşte, din diverse motive (personale, religioase).
    Fără a intenţiona să aducem în prim-plan experienţele personale din universul diplomatic (ce rămân pentru o lucrare viitoare), am dorit ca, pornind de la ele, să conturăm imaginea unor noţiuni şi atitudini protocolare (aşa cum le-am perceput) şi să prezentăm momentele încărcate de o anume simbolistică (cu comportamentul de rigoare) din lumea diplomaţiei.
    Una care ne-a fost accesibilă şi datorită încrederii pe care ne-au acordat-o cineastul, eseistul şi scenaristul Paul Barbăneagră (astăzi filmând printre stele şi îngeri), distinsul profesor universitar Alexandru Popovici şi doamna Ioana Costescu.
    Scrisă cu recunoştinţă şi admiraţie pentru munca tuturor diplomaţilor români, de ieri şi de astăzi, cu toţii având „Patria în suflet”, cartea include între filele ei întregul sprijin primit dinspre custodele Cabinetului Oţetea, de la Biblioteca ASTRA, domnul Radu Irimie, şi fotografii ale domnului Louis Guermond.
    Celelalte imagini şi documente, din arhiva personală, rămân dovada unor momente împlinite de bucuria de a fi putut, în Harare-Zimbabwe, alături de soţie – şi împreună cu fiica noastră – să facem parte din marea familie a diplomaţiei româneşti.

     Autorul