Paul Tudorache, Mircea Cosma
Dimensiunea interculturală a formării ofiţerului din forţele terestre
ISBN 978-606-616-298-2
Sibiu, 2014
14,5x20,5 cm
334 pag.

   La nivelul societăţii actuale, abordarea problematicii interculturalităţii a devenit o preocupare principală odată cu adâncirea globalizării lumii contemporane şi producerea evenimentelor din 11 septembrie 2001, deoarece problema fundamentală a umanităţii, securitatea internaţională, nu-şi poate găsi soluţii obiective, ştiinţific fundamentate, dacă nu se apelează la resursele oferite de cercetarea într-un domeniu atât de complex, dar cu profunde influenţe asupra personalităţii umane şi comunităţilor internaţionale, pe care-l reprezintă educaţia interculturală pentru o lume diferită sub raport cultural.
   Pentru armata României abordarea interculturalităţii devine o problemă importantă şi necesară începând, mai ales, cu anul 1995, atunci când aceasta a început să participe activ la acţiuni militare din cadrul Parteneriatului pentru Pace, în cadrul cărora forţele armate române îndeplinesc o întreagă gamă de exerciţii specifice: terestre, aeriene şi navale. Primele analize empirice ale acestor participări au scos în evidenţă faptul că în misiunile internaţionale un aspect semnificativ în procesul de pregătire a militarilor a devenit dimensiunea interculturală, necesară realizării şi dezvoltării cooperării cu personalul militar din alte state participante şi cu populaţia din zonele de operaţii.
   Demersul nostru pleacă de la premisa potrivit căreia sfera conceptului de securitate s-a lărgit, astăzi acesta însemnând mult mai mult. Dacă iniţial implicaţiile erau numai de natură politică şi militară, ulterior acestea s-au lărgit, prin includerea unor aspecte de ordin cultural, economic şi social.
   Creşterea intensităţii atacurilor teroriste și a ameninţărilor la adresa societăţii civile a făcut ca activitatea militarilor să devină mai dificilă, sensibilă şi complexă. Astfel, noile solicitări ale mediului operaţional, prin constituirea unor forţe compuse din mari unităţi, unităţi şi subunităţi militare, aparţinând unor naţiuni diferite, vorbind limbi diferite, educaţi în spiritul unor tradiţii diferite şi având perspective variate asupra organizaţiei militare şi profesiei de militar, ridică în faţa ofiţerului din Forţele Terestre, pe lângă cerinţele de ordin fizic, psihic, intelectual, moral-volitiv şi pe cele de ordin intercultural.
   Pe de altă parte, prezenţa populaţiei civile în zonele în care agenţii acţiunii militare desfăşoară acţiuni cu caracter militar, a reprezentat o constantă a războiului, a conflictului sau a altor forme de manifestare a violenţei armate. Existenţa populației civile în contextul operațional, determinată ca centru de greutate al acțiunilor militare curente, impune luarea unor măsuri necesare protejării și câștigării voinței acesteia, prin eficientizarea acţiunii militare, în cadrul căreia rolul variabilei culturale creşte tot mai mult.
   Din punctul nostru de vedere, astăzi, acţiunile militare au ca obiective rezolvarea unor ameninţări noi care sunt neregulate, neliniare, generate în mare măsură şi de comportamentul luptătorilor adverşi de a se amesteca şi camufla în interiorul populaţiei locale, care până la urmă este parte a mediului operațional.
   Pentru depăşirea acestui nou tip de ameninţare neliniară, hibridă, suportul furnizat de parteneri, populaţia locală și ceilalți actori ai mediului operațional devine crucial în determinarea eficacităţii şi eficienţei acţiunilor militare. În acest fel, cunoaşterea valorilor, obiceiurilor, caracteristicilor comportamentale şi credinţelor tuturor actorilor implicați duce la conştientizarea motivaţiilor care stau la baza activităților acestora, astfel încât acţiunile militare comune să nu genereze efecte nedorite.
   Drept consecinţă, una dintre componentele de bază ale succesului misiunilormilitarilor români în diferite medii operaționale este şi va ficompetența interculturală.Includerea competenţei interculturale în statutul formatorilor militari şi al formării şi instruirii militarilor din Forţele Terestre devine condiţie esenţială în realizarea modelului militarului profesionist.
   În acest context, prin intermediul acestei lucrări ne-am propus, pentru început, punerea în evidenţă a provocărilor actuale generate de diferenţele culturale dintre militarii Forţelor Terestre ale diferitelor armate în context multinaţional, abordarea conceptului de cultură din perspectivă interculturală, astfel încât să putem prezenta o imagine cât mai cuprinzătoare a ceea ce reprezintă dimensiunea interculturală în cadrul desfăşurării acţiunilor militare, din punct de vedere conceptual, al nivelurilor de manifestare, respectiv a domeniilor şi factorilor specifici dimensiunii interculturale.
   Abordarea într-un capitol distinct a unor aspecte referitoare la eficacitatea acţiunii militare, ca finalitate a dimensiunii interculturale, este continuată cu analizarea impactului comunicării interculturale, asupra operațiilor militare curente, reprezentând parte definitorie a acesteia.
   Prima parte a lucrării, având un caracter teoretic, se finalizează cu prezentarea unor determinări teoretice şi acţionale naţionale şi internaţionale specifice formării competenţei interculturale a ofiţerului din Forţele Terestre, accentul punându-se pe necesitatea formării competenţei interculturale, stadiul formării și instruirii interculturale în unele armate moderne și în armata României.
   Partea aplicativă este dezvoltată prin elaborarea unor concluzii reieşite din conţinutul unor lecţii învăţate privind participarea structurilor militare române din cadrul Forţelor Terestre la misiuni multinaţionale din perspectivă interculturală. De asemenea, elaborarea studiului intitulat sugestiv „Analiza binomului competenţă interculturală – eficacitatea acţiunii militare în teatrul de operaţii din Afganistan”, realizarea unei concepţii privind adaptarea comportamentului militarilor la specificul culturii musulmane şi, nu în ultimul rând, prezentarea strategiei formării competenţei interculturale a ofiţerului din Forţele Terestre sunt, la fel, alte coordonate importante ale demersului nostru teoretic, praxiologic şi metodologic.
   Motivaţia realizării acestei lucrări s-a fundamentat pe caracterul de noutate a informaţiei studiate cu privire la acest domeniu, pe importanţa, complexitatea şi dificultatea realizării acesteia, care a impus rezolvări teoretice adecvate, demonstrarea necesităţii teoretice a schimbărilor în interacţiune şi acţiune, implicit, a relaţiilor dintre militarii diferitelor armate, precum şi dintre aceştia şi ceilalți actori ai mediului operațional, incluzând și populaţia locală.
   În esență, prin intermediul acestei lucrări ne propunem nu numai să demonstrăm necesitatea teoretică a schimbărilor în relaţiile dintre militari şi structurile militare, ci şi iniţiative şi acţiuni care să perfecţioneze calitatea relaționării și comunicării la nivel individual şi instituţional în direcţia educaţiei interculturale, ca instrument eficient al dialogului intercultural deschizător de soluţii optime şi rapide pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor militare internaţionale.

Autorul