Tiberiu Costăchescu, Doinița Costăchescu
Darul peste timp al unui dascăl de suflet
ISBN 978-606-616-353-8
Sibiu, 2019
14,5x20,5 cm
158 pag.

     Pentru locuitorii Mărginimii Sibiului – în special pentru cei din Galeș și din Săliștea natală – ca și pentru toți cei ce au coordonat vreme de decenii învățământul și cultura universului sibian, ori pentru un impresionant număr de jurnaliști din presa locală și centrală, de la Radio România și de la Televiziunea Română, învățătoarea MARIA COSTĂCHESCU a fost Doamna de la Galeș.
     Căci Doamna Școlii cu clasele I‑IV din micul sat situat între Săliște și Tilișca a fost timp de câțiva zeci de ani unica învățătoare a unei localități din care s‑au ridicat oameni ce au căutat a da măsura valorii lor acolo unde le‑a fost hărăzit să ajungă în viață.
     Dăscălița ce a avut foc sacru înnăscut pentru tot ce a însemnat actul pedagogic și cel cultural și‑a iubit din plin neamul din care și‑a tras seva, muncind pentru el cu căldură și cu o infinită ardoare.
     Unică în tot ce a gândit și realizat, învățătoarea din Galeș a fost o precursoare a multora dintre activitățile și deciziile cu care suntem astăzi obișnuiți și ni se par atât de firești.
     Crescută în spiritul credinței străbune, MARIA COSTĂCHESCU a văzut în Iisus Hristos modelul fără de egal al Învățătorului care le‑a vorbit oamenilor despre iubire, despre frumos, despre bunătate și deplina împăcare cu toți cei din jur. Asta a căutat să facă în permanență, transformând orele de curs în modele pentru nenumărați colegi de pe toate satele din jur și în lecții de viață pentru copiii cu care și‑a încrucișat pașii trecerii prin timp.
     Serbările școlare au fost întotdeauna serbări ale întregului sat, iar caracterul lor de unicitate a devenit aproape o constantă.
     Marea sa realizare avea să devină muzeul de etnografie și artă populară care astăzi îi poartă numele. Reunind tot ce a fost mai reprezentativ, mai original și mai împlinit din obiectele celor care și‑au dus dintotdeauna viața în Mărginimea Sibiului, spațiul în care muntele se întâlnește cu șesul, muzeul de la Galeș a devenit un reper pe harta culturală a României și a atras începând cu anul 1967 un număr impresionant de vizitatori din toate colțurile țării și ale lumii. Lucrare la care mai întâi i s‑a alăturat soțul, inginerul CEZAR D. COSTĂCHESCU și mai apoi un întreg sat, muzeul din Galeș a generat un fenomen național, cel al înființării de muzee de artă populară în localitățile rurale și a făcut să se vorbească mult despre Galeș, despre Săliște și despre Mărginimea Sibiului în general, într‑o perioadă a istoriei României în care interesul mass‑mdiei și al intelectualilor era mai degrabă focalizat înspre alte zone geografice ori înspre alt gen de preocupări.
     Activitatea de conservare și tezaurizare a comorilor artei populare românești a fost dublată de preocuparea pentru culegerea unor texte folclorice, ca și pentru descoperirea și arhivarea cântecelor de dor, a doinelor și baladelor, precum și a colindelor cântate în preajma sărbătorilor de Crăciun, Sfântul Vasile și Bobotează.
     Multe dintre ele au fost incluse în spectacolele memorabile la care a antrenat grupuri folclorice de bărbați și femei din Galeș și Săliște, nenumărate fiind premiile pe care le‑au câștigat formațiile și ansamblurile de folclor, teatru folcloric și teatru nescris, coordonate de învățătoarea MARIA COSTĂCHESCU. Obiceiuri uitate sunt astăzi readuse la viață pentru că a avut inspirația, credința și tăria că nimic din ceea ce este românesc nu trebuie să fie dat uitării.
     Întâlnirea junilor și a jocurilor din a patra zi de Crăciun, reluată în anul 1968, rămâne gestul de curaj și patriotism al Doamnei ce a înțeles mai bine ca oricine altcineva că tradițiile unui neam demn și dârz ca și formele lui de manifestare în timp sunt mai presus de orice efemeră ideologie politică.
     Înfrățirea cu cei din Galeșu de Argeș, satul format de oierii plecați peste munte în vremuri de prigoană și opresiune religioasă, poate fi văzută astăzi ca o precursoare a parteneriatelor de tot felul și a înfrățirilor a nenumărate localități românești cu altele din întreaga lume.
     Săliștea inimilor noastre, cea care a fost cândva localitatea păstorilor ce s‑au perindat prin timp în pas de mioare și dangăt de clopot, pe drumuri cu doruri și oi, a fost pentru sălișteanca MARIA COSTĂCHESCU leagăn și loc de înălțare sufletească, spațiu de alinare și reculegere, sursă de energie și tonifiantă atitudine creștină, patriotică și românească.
     Lucrarea ce îi este dedicată cuprinde textul unora dintre spectacolele pe care le‑a gândit și regizat, crâmpeie din culegerile de colinde și texte folclorice, precum și o selecție dintre sutele de articole publicate în timp de către cei ce au evidențiat activitatea unei neobosite învățătoare și a unei animatoare de excepție a vieții culturale.
     O nouă ediție a cărții, cu siguranță mult îmbogățită, va conține totalitatea textelor pe care le‑a lăsat ca dar de suflet celor ce‑i pot continua activitatea, transpunerea muzicală a colindelor și cântecelor folclorice și numeroase alte dovezi ale unei activități fără de egal.
     Lucrarea de față se vrea a fi în anul dedicat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române satului românesc, preoților, învățătorilor și primarilor gospodari o readucere în memoria colectivă a activității neobosite a unei învățătoare ce l‑a iubit pe Dumnezeu și le‑a fost celor de un chip cu El, începând cu copiii, îndrumător, sprijin și, ne‑ar place să credem, model. Ea nu ar fi fost posibilă fără de ajutorul oferit de către domnul Nicolae Stancu, de la Editura Techno Media, de domnii Carol Szatmari și Radu Irimie de la Biblioteca Astra și fără de marele sprijin al doamnei Claudia Maria Mihăilescu și al domnișoarei Ralina Ioana Pandrea, cărora le exprimăm întreaga gratitudine.

Autorii