Viorella Manolache
Curente alternative ale prefixului POST - evaluări filosofico-politice
ISBN 978-606-8030-65-4
Sibiu, 2010
14,5x20,5 cm
236 p.

       Istoria s-a scris pentru învingători, mai puţin pentru cei învinşi ori pentru cei rămaşi pe margine, în afara dialecticii – postulează Benjamin şi Adorno.
       Zăbovind – cu uitare de sine – între infólii de Académii, cercetătoarea face parte din eşalonul emergent. Ea descoperă teme/fenomene actuale, modificând optica prin abordări originale: „Postmodernismul nu încremeneşte în fix, în continuum, ci devine mobil, prin aplicarea tensiunilor, curentelor alternative, ce justifică o (am)plasare sub un Postmodern Turn”. Prin faţa cititorului se perindă un ameţitor carusel: transmodernitate, cosmodernitate, hipermodernitate, paramodernitate, metamodernitate, remodernitate. Studiul istorico-filosofic-politic este aplicat perimetrului românesc, fiind supuse analizei variantele ideologice hard şi alternativele soft, subsumate unor invarianţi politici.
       Iată preceptul-pilon al autoarei, cu semnificaţie de memento: „Istoria ca discontinuitate, ca mereu-amânare, ca termen uzat, ros, igrasiat semantic, se cere scrisă cu majusculă. Ea este cea care hrăneşte memoria vie a omenirii…”

DOINA FLOREA

       Filosofia numită de tip postmodernist, postpozitivist, postanalitic se mai numeşte şi filosofie de tip continental. Născută în secolul al XX-lea ea are numeroşi reprezentanţi mai ales în Franţa, Germania, Italia, dar şi în SUA, Anglia. Despre orientările de acest fel filosofii români discută la ora actuală, dintr-o perspectivă critică, dacă nu chiar nihilistă. Considerăm că o cercetare obiectivă şi o prezentare realistă a domeniului – idei, autori şi concepte – sunt absolut necesare astăzi când filosofia postanalitică abordează cele mai noi aspecte ale realităţii, cunoaşterii şi societăţii, intersectându-se cu importante curente de gândire actuale: fenomenologia, hermeneutica, existenţia­lismul, mentalismul. Fiind un procedeu neprofesionist a nega ceva ce nu este bine cunoscut, apreciem în mod deosebit cărţile care îşi propun o prezentare cât mai exactă şi corectă a orientărilor postmoderne din diferite domenii, a terminologiei folosite, a raporturilor cu modernitatea şi mai ales a existenţei postmodernismului în filosofie.
       Cartea de faţă continuă cu succes preocupările străine şi româneşti cu privire la postpoziţia filosofică şi merită o atenţie deosebită datorită abordării inedite, actualităţii tematicii şi bogăţiei bibliografiei.

ANGELA BOTEZ