Paul Valentin Miereanu
Colindul şi Colindatul tradiţional în Mărginimea Sibiului
ISBN 978-606-8030-58-6
Sibiu, 2009
17,6x25 cm
370 pag.

         Aspectul multilateral de nivel superior al Colindatului, ca formă de comunicare, diversele dimensiuni de asamblare a limbajului Colindelor (poetic, muzical, dramatic), inter-conexiunile fine fixate între datină şi traiul patriarhal al familiei săteşti, toate acestea remarcă existenţa unui plan strict de analiză a diverselor structuri poetico-muzicale, din punct de vedere al funcţionalităţii, precum şi cu referire la fizionomie.
         Elementele de exprimare caracteristice Colindatului (cântecul, textul în versuri, gestul) formează o sumă de simboluri care sunt folosite în actul declarativ al obiceiului, însă acestea pot avea diverse accepţii, în funcţie de împrejurare.
         Cristalizarea în timp a Colindatului, ca tip de exprimare, furnizează conţinuturi ce uşurează cercetarea diferitelor limbaje în mod exhaustiv. În acest larg context, studiul în profunzime a Obiceiului Colindatului, dintr-o anumită zonă folclorică, poate conferi noi date care să potenţeze cercetările anterioare.
         Legat de cele mai sus scrise, în volumul de faţă s-a încercat o ordonare a Obiceiului Colindatului şi o alcătuire a unui repertoriu de Colinde din Mărginimea Sibiului, pornind de la mai vechile culegeri, adăugându-se acestora ceea ce s-a mai semnalat pe teren în perioada contemporană.
         Se consideră că o reevaluare a ritualului este necesară deoarece, de la ultimele publicări, cu referire la nivelul muzical, au trecut mai bine de douăzeci de ani, intervenind în timp şi anumite schimbări ce ţin mai mult de noile condiţii sociale. În plus, cercetarea zonei Mărginimii Sibiului, şi nu numai a unei localităţi din acest areal, dă o consistenţă sporită materialului documentar cules.
         Corpusul de Colinde a fost alcătuit ţinându-se cont de tematică (laică şi religioasă).
         Colindele sunt culese de pe întreg ţinutul Mărginimii Sibiului, unele fiind variante ale unor melodii ce au fost înregistrate anterior. De cele mai multe ori aceste variante au apărut datorită stilului de interpretare.
         O mare parte a Colindelor a avut ca surse cetele de feciori, componenţii acestora neavând o emisie vocală omogenă. De aceea, au fost întâmpinate dificultăţi la notarea melodică şi, în mod sigur, unele cântece seamănă cu cele mai vechi, dar pot avea, iată, una sau chiar mai multe variante.
         Pornind de la importanta cerinţă a realizării unor analize care să reprezinte aportul unor zone la îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la folclorul românesc, prin actuala lucrare s-a intenţionat să se stabilească locul şi menirea pe care Mărginimea Sibiului (cu trimitere la Obiceiul Colindatului) le-a avut şi le are în contextul perpetuării valorilor tradiţionale populare.
         Necesitatea elaborării unui astfel de studiu ţine şi de noile reorientări care se întâmplă actualmente în ţara noastră şi care au făcut ca diferenţa dintre sat şi oraş să se micşoreze pe zi ce trece. Un demers ştiinţific prin care să se readucă în vizor vechile valori uitate de vreme şi care să asigure pe viitor menţinerea lor în patrimoniul culturii româneşti capătă conturul unei identităţi ce a existat din vremuri străvechi şi care, prin cosmetizarea timpului, a suferit unele transformări de conţinut sau funcţionale.
         Pentru că până acum, despre arta muzicală a acestei zone folclorice nu s-au scris foarte multe, în actuala lucrare s-a încercat realizarea unei punţi de legătură între trecut şi prezent, adăugându-se cât se poate de puţine intervenţii artificiale, lăsându-se un loc generos originalului.