Cornel Crăciun
Cineaşti români ai deceniului opt în revista „Cinema”
ISBN 978-606-616-227-2
Sibiu, 2016
14,5x20,5 cm
528 pag.

   Universul realizatorilor de film autohtoni rămâne la fel de complex, de încărcat de semnificații și mesaje ideatice și pe durata deceniului opt. Evident că există linii de continuitate în evoluția demersului creator (dacă ar fi să ne referim doar la obsesia continuă a filmului de actualitate și la epopeea cinematografică a istoriei naționale), așa cum există și o vizibilă modificare a raporturilor între cinematografie și intruziunea politicului în această sferă culturală. În privința formulelor de reconstituire a activității cineaștilor în paginile revistei „Cinema”, trebuie să remarcăm renunțarea (din păcate!) la publicarea colocviilor pe specialități ca în deceniul precedent. În schimb, se acordă mai mult credit textelor publicate de către specialiștii domeniilor de referință cinematografică.
   Structura organizatorică a materialului faptic rămâne identică cu cea din deceniul șapte, cu precizarea că a crescut exponențial interesul pentru segmentele regizoral și scenaristic. Același criteriu alfabetic continuă să determine împărțirea fiecărui capitol de sine stătător.
   În privința segmentului dedicat regizorilor ne permitem să operăm o divizare în interiorul acestuia. Dincolo de consistența sporită a referințelor de profil, putem vorbi despre o posibilă clasificare pe trei „vârste” a realizatorilor. În privința veteranilor avem de-a face cu o serie de creatori ce și-au încheiat activitatea încă din deceniul șapte. Referințele la Paul Călinescu, Jean Georgescu și Victor Iliu se concretizează în analize retrospective, iar în cazul lui Sică Alexandrescu vorbim despre panegiricul acestuia semnat de actorii Radu Beligan și Florin Piersic. Dintre regizorii consacrați pe durata deceniului opt se detașază personalitățile creatorilor Elisabeta Bostan, Manole Marcus, Iulian Mihu, Mircea Mureșan, Sergiu Nicolaescu și Geo Saizescu. În fine, dintre debutanții înregistrați în anii șaptezeci, se remarcă travaliul interpretativ din operele lui Mircea Danieluc, Dan Pița și Alexandru Tatos.
   Dintre modalitățile de prezentare a informațiilor privitoare la realizatorii principali ai peliculei românești se detașază interviurile, mărturiile regizorale (semnate de Andrei Blaier, Lucian Bratu, Iulian Mihu, Mircea Mureșan, Dan Pița și alții), textele de interpretare ale unor cariere de profil și dialogurile între regizori.
   Scenariștii ocupă aceeași poziție secundară în ierarhia domeniilor ce alcătuiesc universul cineaștilor, dar prestațiile unora dintre ei îi plasează în prim-planul atenției cinefililor. Toți semnatarii textelor convertite în pelicule sunt scriitori (cu o excepție), iar oferta este extrem de generoasă: de la filmul istoric și de aventuri la propunerile de actualitate și ecranizări. În centrul atenției continuă să se situeze Titus Popovici, fie că este vorba despre propriile scenarii sau cele scrise în colaborare. Lui i se alătură o pleiadă de scriitori-scenariști deja consacrați: Eugen Barbu, Ion Băieșu, Mihnea Gheorghiu, Ioan Grigorescu, Petre Sălcudeanu și Constantin Stoiciu.
   Ca modalități de prezentare a materialului inserat în acest capitol menționăm: interviurile, textele de interpretare ale unor cariere scenaristice și mărturiile de scriitor.
   Segmentul dedicat operatorilor este destul de redus numeric și debutează cu o privire de ansamblu asupra domeniului datorată unor regizori precum Iulian Mihu, Mircea Veroiu și Gheorghe Vitanidis. El se concentrează asupra muncii în echipă desfășurată de Gheorghe Fischer și Alexandru Întorsureanu, respectiv a operatorului – devenit regizor – George Cornea. Un loc aparte în economia capitolului îi revine lui Gore Ionescu, așa cum reiese din panegiricul dedicat acestuia de Nicolae Velea și de regizorul Ion Popescu Gopo. La capitolul noutăți se poate aminti seria de mărturii ale unor operatori de prestigiu precum Costache Ciubotaru, Iosif Demian, Călin Ghibu, Nicolae Girardi și Nicu Stan.
   Departamentul tehnic este dominat din păcate, de referințele comemorative panegirice, fie că este vorba despre muzică, scenografie, montaj și cascadori. În acest context, trebuie remarcate referințele la Hortensia Georgescu în registrul dedicat costumului și textele de intervenție teoretică cu trimitere la sectorul scenografic, la disputa polemică din anul 1973 participând, alături de specialiști ai domeniului referențial, și regizorii Iulian Mihu și Malvina Urșianu.
   Referitor la montaj trebuie să evidențiem inițiativa unei anchete asupra domeniului respectiv întreprinse în anul 1976 de către Dan Comșa. Sunt puse în oglindă opiniile pertinente formulate de către monteuzele Margareta Anescu, Iolanda Mîntulescu și Iulia Vincenz-Gabrea cu cele ale regizorilor Andrei Blaier și Dinu Cocea.

Autorul