Maria Grancea
Amintiri duioase
ISBN 978-606-616-390-3
Sibiu, 2020
12x20 cm
80 pag.

   Poeme de suflet pe calea amintirilor duioase
   Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasul tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea (Mihai Eminescu), poezia este parte din viața oricui a înțeles că realizările marcate de trăiri și numeroase experiențe se întregesc și prin versurile oferite semenilor sub forma stropilor de bucurie ce fac mai calde și mai pătrunzătoare razele de soare și de speranță. Rod al talentului, al numeroaselor acumulări și al unor ample stări sufletești, poezia este totodată o cizelură careia amintirile creatorului îi conferă deplina strălucire, pentru a-i putea da acea valoare de unicat. Amintirile poeților, candele pentru Octavian Goga – stinse odată cu trecerea timpului –, se reîntorc în ceasuri de taină și tihnă ca un ecou al unor voci ce vor să înalțe înspre tărie o piesă muzicală interpretată de undeva de dincolo de orizont. Atunci când ele se întrupează în versuri, amintirile – dintotdeauna trăiri de multă vreme purtate în suflet – îmbracă veșmânt de nemurire.
   Doamna Maria Grancea, dăscălița ce a dus cu sine în fața a nenumărate generații de copii amprenta stilului și comportamentului pedagogic – unul înălțător și inegalabil – cu care excepționala Școală Normală i-a înnobilat pe toți absolvenții ei, și întregul învățământ din spațiul românesc, și-a căutat printre amintirile de o viață pe cele mai dragi. Le-a așezat în versuri din dorința de a face și în acest mod dovada că dintotdeauna a iubit copiii și toate ale lor, oamenii și natura, școala și tradițiile neamului de români adevărați. L-a iubit întâi de toate pe Dumnezeu. Pentru că așa a fost învățată în casa părintească din Săliștea copilăriei, locul de care firele dorului o țin legată de când s-a pomenit. Înălțată întru credință de profundul Dor de Iisus, învățătoarea Maria Grancea s-a deprins să trăiască cu aceeași amplă intensitate și O bucurie de Crăciun și Bucuria revederii cu colegele reîntoarse după cinci decenii – apoi după șase decenii – în Orașul tinereții și al studiilor ...
   Retrăite în strofele poemelor cu discreție și delicatețe, uneori cu o vizibilă undă de melancolie – firească când gândul se îndreaptă înspre cei din neam așezați spre veșnică odihnă în Gruiul de pe deal –, numeroase crâmpeie din viața doamnei Grancea se îngemănează cu o plină de sensibilitate descriere a naturii pentru a face din paginile volumului ce reunește amintiri un adevărat giuvaier. Unul în care sunt încastrate și sentimentele învățătoarei care iubește frumusețea oamenilor și frumusețile naturii.
   Poeziile sunt însoțite de imagini din Săliștea atât de dragă, unele făcând parte din colecția personală, altele fiind oferite – împreună cu elevate și documentate explicații – de o distinsă familie de intelectuali sălișteni, Adela și Mircea Țața. Fotografii din Sibiul anilor de studiu, un dar al altui săliștean – Nicolae Hanea –, întregesc buchetul duioaselor amintiri, ce ar fi fost cu siguranță cu mult mai puțin împlinit dacă rugăciunile rostite în anii copilăriei nu s-ar fi regăsit printre ele.
   Rugăciunile pe care nicicând nu a încetat să le îndrepte înspre Cerul mântuirii i-au întărit doamnei Maria Grancea credința și i-au călăuzit pașii înspre firescul unori gesturi ce înalță sufletul uman. Numeroase obiecte de artă populară românească, de o mare valoare – inclusiv sentimentală –, au fost oferite unor muzee și unor proprietari de colecții particulare. Împreună cu soțul domniei-sale, inginerul Sorin Grancea, și alături de familia de medici Maria și Mircea Băcilă a trăit mulțumirea sufletească de a reface în două rânduri Troița aflată pe drumul ce urcă la Biserica din Grui.
   Sunt gesturi și fapte ce împlinesc acele persoane pentru care bunătatea și sensibilitatea sufletului rămân definitorii. Și generează amintirile duioase ale vieții. Atunci când sunt strânse într-un volum de versuri, ele devin un alt minunat dar pentru generațiile viitoare al unei învățătoare de vocație.

Cu prețuire și sărutări de mâni,
Tiberiu Dumitru Costăchescu
Sibiu, de Înălțarea Sfintei Cruci, 2020.