Cornel Crăciun
Actori români ai deceniului şapte în revista „Cinema”
ISBN 978-606-616-100-8
Sibiu, 2013
14,5x20,5 cm
324 pag.

      Reevaluarea eforturilor depuse de cinematografia românească pe durata deceniului al şaptelea, acţiune începută anul trecut odată cu apariţia volumului dedicat producţiei filmice efective, continuă – prin lucrarea prezentă – relevând poziţia privilegiată ocupată de actori în susţinerea partiturilor interpretative. Iniţial ne-am propus ca întreg materialul privitor la cineaştii deceniului şapte să formeze un singur volum, conceput ca un tot unitar, menit să cuprindă pe cei care au gândit, realizat şi promovat producţia autohtonă de profil. Având în vedere materialul selectat şi dorind să evit eventualele renunţări la texte sau varianta încărcării cantitative excesive, am decis aceasta separare între segmentul dedicat actorilor şi cel care îi priveşte pe ceilalţi participanţi la realizarea produsului filmic.
      Actorii alcătuiesc compartimentul „vizibil” al lumii cineaştilor, materialul uman maleabil, care „joacă” scenariul imaginat în faţa camerei de luat vederi, sub îndrumarea regizorului şi folosindu-se de recuzita şi costumele specifice epocii întrupate. Ei alcătuiesc distribuţia ce deschide genericul şi promovează, prin calităţi deja probate sau prin cele specifice rolului, filmul ajutându-l să-şi atingă scopul.
      Din perspectiva organizatorică, am structurat volumul în trei părţi. Prima dintre acestea reţine implicarea de grup a acestui segment artistic în viaţa cetăţii. În acest sens, articolul Actorii la revista Cinema se concentrează asupra unui subiect intens vehiculat în epocă: existenţa şi afirmarea şcolii naţionale de film. Anchetele publicate şi masa rotundă găzduită de redacţia publicaţiei oferă informaţii preţioase privind laboratorul intim de creaţie, relaţia actor-public şi condiţia producţiei autentice în anii socialismului.
      A doua parte a lucrării, cea mai consistentă, se focalizează asupra portretelor individuale ale actorilor rezultate în urma interviurilor, analizelor critice şi a confesiunilor privind interpretarea anumitor roluri. Textul regizorului Mihai Iacob, intitulat Medalion în alb, constituie o neaşteptată şi benefică uvertură la susţinerea efortului calitativ de interpretare regăsit în paginile revistei „Cinema”. Structurate alfabetic, textele selectate relevă o anumită stare de spirit propice performanţei, scot în evidenţă travaliul artistic al unor adevăraţi „monştri sacri”, (Beligan, Birlic, Ciobotăraşu, Fory Etterle, Giugaru şi Vraca) şi promovează un autentic „clasament” al premianţilor deceniului şapte, din care nu lipsesc Ion Besoiu, Amza Pellea, Irina Petrescu, Florin Piersic şi Silvia Popovici.
      Finalul volumului conţine o Anexă ce contribuie la cunoaşterea mult mai nuanţată şi punctuală a creaţiei actoriceşti cinematografice raportate la un an calendaristic. Astfel, Debuturi 1963 este construită original, conţinând aprecieri ale regizorilor la adresa actorilor aflaţi la început de drum cinematografic. Articolul Prezenţe la Festivalul de la Mamaia 1965 reţine atenţia prin percutanţa portretelor creionate de scriitorul Gheorghe Tomozei, în timp ce grupajul denumit Ce v-a adus anul 1969? conţine răspunsurile actorilor, proveniţi din generaţii diferite, la o anchetă iniţiată de redacţia revistei „Cinema”.
      Punând cap la cap informaţiile privind cronica de film cu interviurile şi analizele referitoare la actorii şi cineaştii deceniului şapte, vom obţine o surprinzător de bogată imagine a cinematografiei româneşti care îşi căuta specificul, ea afirmându-se prin vârfurile sale în universul de valori europene ale epocii.
Autorul