Vasile
Ursan
Studii de onomastică românească
ISBN
978-973-7865-53-3
Sibiu 2007
14,5x20,5 cm
160 p.
Prezenta
lucrare se înscrie pe linia preocupărilor noastre privind studierea
graiurilor daco-române şi a onomasticii româneşti.
Volumul este structurat pe două părţi:
Toponimie şi Antroponimie.
Prima secţiune tratează numele de locuri
de pe teritoriul localităţilor Poiana Sibiului şi Rod, ambele
făcānd parte din entitatea social-istorică şi spirituală
cunoscută sub numele de Mărginimea Sibiului.
Pe bună dreptate, se spune că numele
de locuri au valoare de document istoric, iar "toponimia poate fi socotită
drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă
unde se păstrează amintirea atātor evenimente, întāmplări sau
fapte mai mult sau mai puţin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a
lungul timpurilor şi au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular".
(Iorgu Iordan, Toponimia romānească, Bucureşti, Editura Academiei,
1963, p. 2).
Pe lângă această valoare "istorică",
toponimele constituie o sursă importantă pentru istoria limbii române,
întrucât ele pot reprezenta primele atestări ale unor cuvinte în limba
română. Īn acelaşi timp, numele de locuri pot demonstra că, într-o
regiune, au fost uzuale unele cuvinte care astăzi nu se mai folosesc şi
al căror sens s-a pierdut. Toponimele pot "depune mărturie" referitoare
la "autohtonia românilor pe locurile de astăzi, la continuitatea populaţiei
daco-romane pe teritoriul vechii Dacii". (Vasile Frăţilă, Lexicologie
şi toponimie românească, Timişoara, Editura Facla, 1987, p. 8).
Şi, nu în ultimul rând, numele de locuri ne vorbesc despre convieţuirea
românilor băştinaşi cu popoarele (populaţiile) care s-au
aşezat ulterior pe pământurile acestora ori care doar au trecut pe
aici.
Iată câteva argumente care pot susţine
necesitatea studierii toponimiei şi care, credem, sunt ilustrate în această
lucrare. Partea a doua a cărţii noastre se ocupă de antroponimie.
Cele două secţiuni nu pot fi delimitate strict, întrucāt unul dintre
izvoarele toponimiei este antroponimia; pe de altă parte, toponimele contribuie
la formarea unor antroponime. De aceea, am considerat că nu este lipsit
de interes ca să punem alături toponimia şi antroponimia din
aceeaşi localitate, pentru a putea "descifra", într-un fel, sistemul denominativ
creat şi utilizat de comunităţile celor două aşezări
cercetate, atât în toponimie cât şi în antroponimie.
Ţin să mulţumesc în mod deosebit,
prof. Constantin Vonica şi prof. Ioan Şerb, pentru solicitudinea cu
care m-au ajutat în cercetarea efectuată pentru scrierea acestei cărţi.
Sălişte,
la 3 Undrea 2007
Autorul