Cuprinscoord. Vasile Ciobanu, Sorin Radu
Partide politice şi minorităţi naţionale
din România în secolul XX (vol. 2)
ISBN 978-973-7865-57-1
16,5x23,5
400 p.

     Volumul de faţă reuneşte comunicările ştiinţifice pe care autorii le-au pregătit pentru a doua ediţie a simpozionului Partide politice şi minorităţi naţionale din România în secolul XX. Am constatat că simpozionul din aprilie 2006 organizat pe această temă de către Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu s-a bucurat de un ecou favorabil în rândul colegilor istorici din ţară şi am avut iniţiativa unei noi ediţii. Din motive independente de voinţa noastră, simpozionul nu s-a mai putut organiza. Întrucât majoritatea colegilor invitaţi au răspuns apelului nostru şi au trimis textele comunicărilor pregătite, le reunim în paginile următoare, care se constituie într-un al doilea volum al unei serii pe care am dori să o continuăm, dacă împrejurările ne vor permite.
     Intenţia noastră este întemeiată pe interesul arătat faţă de studierea partidelor politice şi a minorităţilor naţionale din România în secolul al XX-lea. Aceste preocupări sunt ilustrate de numeroasele apariţii editoriale (volume de documente, volume colective, cărţi de autor, teze de doctorat, studii şi articole) din ultimul timp. O imagine generală asupra subiectelor abordate oferă ultimele volume din Bibliografia istorică a României şi Bibliografia cărţilor apărute în limbile minorităţilor naţionale şi despre minorităţile naţionale din România în perioada 1990-2001, apărută la Editura Hasefer din Bucureşti în 2003, sub egida Departamentului pentru Relaţii Interetnice. Acest interes este relevat şi de paginile următoare, semnate de cercetători din România, Republica Moldova, Marea Britanie şi Germania. Printre autori sunt nume consacrate de universitari şi cercetători ştiinţifici, dar şi tineri doctoranzi, aflaţi la început de drum.
     Demersurile întreprinse de autori se întemeiază, în majoritate, pe documente de arhivă şi pe alte surse, pe o bibliografie bogată. Ele abordează aspecte variate din trecutul minorităţilor naţionale, al relaţiilor interetnice şi al partidelor politice. Lucrările pun în circuitul ştiinţific o serie de informaţii, fiind publicate integral unele dintre documentele descoperite. Desigur, nu lipsesc evaluările, interpretările datelor adunate, chiar dacă acestea nu sunt în consens. Considerăm că în dezbaterea ştiinţifică sunt admise divergenţele de opinii, că fiecare autor este conştient de răspunderea asumată prin afirmaţiile sale şi că a apus vremea uniformizării care cuprinsese şi scrisul istoriei până în 1989.
     Textele ce urmează au fost grupate în trei secţiuni, în cadrul fiecăreia respectându-se ordinea cronologică.
     Problematica minorităţilor naţionale a preocupat autorităţile statului român încă din primele luni după Unirea din 1918. Cum percepeau acestea prezenţa minorităţilor în Transilvania şi ce informaţii deţineau cu privire la starea lor de spirit faţă de noua stăpânire aflăm din investigaţiile întreprinse în arhive de către Alin Spânu şi Sorin Radu, care reproduc in extenso câteva documente inedite, facilitând astfel accesul altor cercetători la aceste surse. Legea pentru dobândirea şi pierderea cetăţeniei române din 1924 şi semnificaţia ei pentru emanciparea politică a evreilor din România este analizată în contextul intern de Cătălin Turliuc.
     Evoluţia situaţiei evreilor din România este abordată şi în alte comunicări (Ilie Gulica) cu accent pe anii dramatici ai celui de-al Doilea Război Mondial, aducându-se noi informaţii despre lagărele şi ghetourile din Basarabia (Florin Stan) şi despre comemorarea în 1971 a victimelor pogromului de la Iaşi, din iunie 1941 (Petre Opriş).
     Réka Horváth urmăreşte constantele şi variaţiile înregistrate în problema învăţământului maghiarilor din România de-a lungul perioadei 1918-2004. Un cercetător asiduu al minorităţii poloneze, Daniel Hrenciuc, se ocupă de procesul integrării acesteia în statul român de după 1918, în timp ce un altul, Florin Anghel, prezintă evoluţia comunităţii poloneze din România după 1989.
     Minorităţii germane îi sunt consacrate o comunicare privind evoluţia şcolilor germane în anii ultimului război mondial (Valentin Vasile) şi o alta privind emigrarea germanilor din România la începutul anilor şaptezeci, în contextul relaţiilor  româno-vest-germane (Liviu Ţăranu).
     Despre ucrainenii din Bucovina şi ideile iredentiste care au circulat printre ei în anii 1941-1944 scrie Pavel Moraru, iar despre drama sârbilor bănăţeni, siliţi să condamne „schisma iugoslavă” din 1948, relatează Miodrag Milin.
     Câteva studii sunt consacrate relaţiilor statului român cu minorităţile naţionale în diferite momente ale istoriei frământate a secolului XX, fie că este vorba despre guvernarea Goga-Cuza (Vasile Ciobanu), de anii 1945-1947 (Emanuel Plopeanu) sau de atitudinea conducătorilor comunişti de la Bucureşti faţă de începuturile emigrării unor cetăţeni români din rândurile minorităţilor în anii ΄50 (Gavriil Preda, Petre Opriş).
     A doua secţiune a volumului cuprinde câteva lucrări consacrate unor momente din relaţiile interetnice. Astfel, doctoranda Stéphanie Danneberg se ocupă de relaţiile politice dintre români şi saşi la începutul secolului trecut, în timp ce Tom Kowol (doctorand Oxford) abordează aspectele sociale ale aceloraşi legături. Tot aici am inclus comunicarea doctorandului Lucian Robu care se referă la prezenţa artiştilor plastici români şi minoritari în campania de propagandă pentru colectivizarea agriculturii.
     În ultima secţiune, dedicată partidelor politice, am inclus studiul unui specialist în trecutul Bucovinei, Mihai-Ştefan Ceauşu, despre partidele şi grupările politice germane din Bucovina în primele două decenii ale secolului XX. Activitatea comuniştilor din România în anii 1940-1944 este pusă în lumină de documentele SSI utilizate de unul dintre cei mai buni cunoscători ai trecutului serviciilor secrete, Cristian Troncotă. În trecutul apropiat ajungem prin intermediul studiului temeinic al lui Florin Abraham care se ocupă de evoluţia doctrinară a Partidului Social-Democrat, în contextul tranziţiei din România, cu trimiteri, benefice pentru cercetare, la celelalte societăţi postcomuniste.
     Structura volumului nu a fost fixată anterior decât în privinţa temei generale şi a secţiunilor. Am grupat în paginile următoare textele sosite pentru simpozion şi nu ne-am propus să oferim o imagine generală, exhaustivă, ci mai curând o contribuţie la mai buna cunoaştere a vieţii politice din România secolului XX, a statutului minorităţilor naţionale în aceeaşi perioadă, a relaţiilor interetnice.
     Mulţumim şi pe această cale tuturor colegelor şi colegilor care au trimis textele solicitate, arătându-şi interesul pentru apariţia acestui volum. Gratitudinea noastră se îndreaptă, de asemenea, spre toţi cei care au contribuit în acelaşi scop.

Coordonatorii