Paul Dănuţ Duţă
Instituţii de securitate –
Operaţiuni (vol. II)
ISBN 978-973-7865-41-0
Sibiu 2006
14,5x20,5 cm
328 pag.

Halacinski consideră, totuşi, că prevederile reuniunii de la Helsinki (Helsinki II) privind operaţiunile de menţinere a păcii reprezintă geneza misiunilor de lungă durată (1995).
    În opinia sa, o misiune de lungă durată a OSCE poate fi definită drept o formă specială de operaţiune de menţinere a păcii, dar diferită de conceptul clasic al menţinerii păcii, care constă în dislocarea unor contingente militare în aria de conflict. Primele astfel de misiuni de lungă durată au fost dislocate în Kosovo, Sandjak şi Voivodina în septembrie 1992.
    De asemenea, se poate spune că misiunile OSCE reprezintă o mixtură între misiunile de informare şi raportare şi operaţiunile de menţinere a păcii de mică amploare.
    Deşi misiunile OSCE nu au o componentă militară, există diferite argumente referitoare la întrebarea dacă această componentă ar consolida eficienţa OSCE, având în vedere focalizarea acesteia asupra cooperării, a rezolvării conflictelor pe cale amiabilă.
    Faptul ca realizările şi succesele OSCE sunt mai puţin cunoscute se datorează mai multor factori.
    În primul rând, majoritatea cazurilor de succes ale OSCE par minore în comparaţie cu atrocităţile războaielor din regiunile post-sovietice şi post-iugoslave din Eurasia.
    În al doilea rând, succesul OSCE nu este mediatizat; de obicei, războiul şi violenţa fac titlurile ziarelor, iar prevenirea violenţei trece neobservată.
    În realitate, mecanismele OSCE au fost implicate în gestionarea mai multor situaţii conflictuale intrastatele (aproximativ 20 de ţări) decât oricare alta instituţie europeană şi a jucat un rol semnificativ în crearea unei păci sustenabile în fosta Uniune Sovietică, unde puţine instituţii europene au putut interveni.
    Misiunile OSCE au acoperit, de asemenea, toate etapele managementului conflictelor: prevenirea conflictelor (Estonia, Letonia, Belarus, Kosovo, Macedonia, Ucraina), gestionarea crizelor şi rezolvarea conflictelor (Georgia, Moldova, Tadjikistan, Cecenia, Nagorno-Karabah), precum şi reabilitarea post-conflict (implementarea Acordului de la Dayton în Bosnia-Hertegovina, Croaţia, Albania, Kosovo, în 1999).
    Progresele în evoluţia politicii externe şi de securitate comune, implicarea şi soluţiile alese de organizaţiile internaţionale şi europene în rezolvarea situaţiilor dificile de pe continent, demonstrează că Europa se pregăteşte să îşi asume un rol substanţial în arhitectura propriei securităţi, inclusiv cea de apărare, şi să ofere modele de aşezare pe baze raţionale, echitabile, a relaţiilor dintre state şi naţiuni, prin armonizarea intereselor lor.
    Obiectivele fundamentale ale politicii externe şi de securitate comună (PESC) au fost trasate în cadrul Tratatului de la Amsterdam după cum urmează: salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenţei şi integrităţii Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite; consolidarea securităţii uniunii prin toate mijloacele; prezervarea păcii şi consolidării securităţii internaţionale, în concordanţă cu principiile Cartei ONU şi ale Actului Final de la Helsinki şi cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cu cele privind frontierele externe; promovarea cooperării internaţionale; dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi supremaţiei legii, a respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
    Obiectivele Politicii Comune Externe şi de Securitate (CFSP) sunt, printre altele, "întărirea securităţii Uniunii în toate sferele" şi "menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale, conform principiilor Cartei ONU".
    Includerea sintagmei "integritate a uniunii" ca un nou obiectiv al PESC, în art. J.1 (1) reflectă dorinţa unor state membre (Finlanda cu referire la Rusia şi Grecia vizând Turcia) de a include o referinţă explicită pentru apărarea integrităţii teritoriale a uniunii. Tratatul de la Amsterdam nu prevede o garanţie de securitate colectivă specifică pentru acest obiectiv, dar completarea "în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite" se referă la o înţelegere de securitate colectivă în cadrul uniunii, ca şi la obiectivele de tip Petersberg.
    Spre deosebire de metoda comunitară, proprie integrării economice, metodele de realizare a obiectivelor PESC se caracterizează prin cooperarea între statele membre, pentru conducerea politicilor şi prin punerea graduală în practică a unor acţiuni comune, în domeniile în care statele membre au interese comune ("to enhance and develop their mutual and political solidarity"). În acelaşi timp, statele îşi asumă angajamentul de a sprijini activ şi fără rezerve PESC, de a se abţine de la orice acţiune contrară intereselor uniunii, de a veghea la conformitatea politicilor lor naţionale cu poziţiile comune, de a se informa reciproc asupra oricăror probleme de politică externă şi de securitate şi de a susţine poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale.
    Obiectivele PESC sunt: 1) apărarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a independenţei Uniunii; 2) întărirea securităţii Uniunii şi statelor membre sub toate formele; 3) menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale, conform principiilor Cartei O.N.U., a principiilor Actului final de la Helsinki şi a obiectivelor Cartei de la Paris; 4) promovarea cooperării internaţionale; 5) dezvoltarea şi întărirea democraţiei şi a statului de drept şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    În esenţă, PESA presupune dezvoltarea unei capacităţi de decizie autonome şi, în cazul în care Alianţa Nord-Atlantică ca întreg nu este angajată, lansarea şi coordonarea unor operaţiuni militare sub autoritatea UE, ca răspuns la situaţii de criză, angajarea resurselor de către statele membre la astfel de operaţiuni bazându-se pe decizii suverane. Din acest ultim punct de vedere este important de subliniat că PESA este un proces interguvernamental, controlul politic asupra PESA fiind exercitat de şefii de stat şi de guvern ale statelor membre, iar cel financiar, de către parlamentele naţionale.
    Obiectivul principal al PESA (Headline Goal), aşa cum a fost el stabilit de către Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, îl reprezintă capacitatea statelor membre de a mobiliza până în anul 2003, a desfăşura în termen de 60 de zile şi a susţine cel puţin un an, forţe militare ce pot atinge nivelul a 15 brigăzi, respectiv 50-60.000 de oameni. Aceste forţe trebuie să fie capabile să îndeplinească întreg spectrul misiunilor Petersberg.
    În cadrul Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic este iniţiat Parteneriatul pentru Pace ca expresie a convingerii comune că stabilitatea şi securitatea în spaţiul euro-atlantic pot fi obţinute numai prin cooperare şi acţiuni comune.
    Valorile protejate şi promovate prin PfP sunt libertăţilor fundamentale şi a drepturilor omului, salvgardarea libertăţii, dreptăţii şi păcii prin democraţie.
    Aderarea la PfP este simbolul angajamentul de a îndeplini cu bună credinţă obligaţiile Cartei Naţiunilor Unite şi principiile Declaraţiei Universale a drepturilor Omului, în special să se abţină de la folosirea forţei sau a ameninţării cu forţa împotriva integrării teritoriale sau independenţei politice ale altui stat, să respecte frontierele existente şi să rezolve diferendele prin metode paşnice. De asemenea, astfel se reafirmă angajamentul faţă de actul final de la Helsinki şi toate documentele CSCE următoare şi faţă de îndeplinirea angajamentelor şi obligaţiilor pe care şi le-au asumat în domeniul dezarmării şi controlului armelor.
    NATO a lansat programul Parteneriatul pentru Pace - PfP în 1994 cu intenţia de a promova cooperarea militară. PfP oferă posibilitatea de a coopera cu ţările europene, inclusiv cu cele neutre, care nu luptă să devină membru, dar care se preocupă de faptul că dezvoltarea NATO ar putea conduce la o stare excepţională ce ar putea afecta interesele lor în ceea ce priveşte securitatea.
    De la lansarea acestuia în 1994, invitaţia de a se alătura Parteneriatului a fost acceptată de 30 de ţări. Bosnia-Herţegovina şi Serbia-Muntenegru şi-au exprimat, de asemenea, dorinţa de a se alătura Parteneriatului pentru Pace şi Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic.
    Având la bază cooperarea practică şi angajamentul faţă de principiile democratice care se află la fundamentul Alianţei, scopul Parteneriatului pentru Pace este de a spori stabilitatea, de a diminua ameninţările la adresa păcii şi de a consolida mediul de securitate între statele partenere şi NATO, precum şi cu alte state partenere. Esenţa programului PfP este parteneriatul stabilit, în mod individualizat, între fiecare stat partener şi NATO, adaptat la nevoi individuale şi pus în practică în comun, la un nivel şi ritm alese de către fiecare guvern participant. Baza formală a Parteneriatului pentru Pace este "Documentul Cadru". Acesta stabileşte traseul specific de urmat pentru fiecare stat partener şi statuează angajamentul aliaţilor de a se consulta cu orice stat partener care ar percepe o ameninţare directă la integritatea sa teritorială, independenţa politică sau securitate. Fiecare stat partener îşi asumă un număr de obiective politice pe termen lung pentru consolidarea societăţii democratice, respectarea principiilor de drept internaţional, îndeplinirea obligaţiilor impuse de Carta ONU, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Actul Final 2 de la Helsinki şi acordurile internaţionale în domeniul dezarmării şi controlului armamentelor, abţinerea de la ameninţarea sau folosirea forţei împotriva altor state, respectarea frontierelor existente şi soluţionarea paşnică a disputelor.

Secţiunea I - OSCE
Sud-Estul Europei - Misiunile OSCE de lungă durată în Kosovo, Sandjak şi Voivodina; Misiunea OSCE de verificare din Kosovo; Misiunea OSCE în Kosovo; Prezenţa OSCE în Albania; Misiunea OSCE în Bosnia-Herţegovina; Misiunea OSCE în Croaţia; Misiunile OSCE în Serbia şi Muntenegru; Misiunea OSCE în Skopje
Estul Europe - Grupul de monitorizare OSCE în Belarus; Grupul de consiliere şi monitorizare al OSCE în Belarus; Oficiul OSCE din Minsk; Misiunea OSCE în Moldova; Misiunea OSCE în Ucraina; Coordonatorul de proiecte OSCE din Ucraina
Caucaz - Grupul de asistenţă OSCE pentru Cecenia; Biroul OSCE în Baku; Misiunea OSCE în Georgia; Biroul OSCE în Erevan; Conflictul tratat de Conferinţa de la Minsk; Reprezentantul personal al preşedintelui în exerciţiu, pe probleme legate de conflictul dezbătut de Conferinţa de la Minsk; Grupul de planificare la nivel înalt; Procesul de pace din Nagorno-Karabach
Asia Centrală - Centrul OSCE din Tashkent; Centrul OSCE din Almaty; Centrul OSCE din Dushanbe
Spaţiul baltic - Reprezentantul OSCE în cadrul comitetului întrunit la staţia radio Skrunda; Misiunile OSCE din Estonia; Misiunea OSCE în Letonia

Secţiunea II - NATO
Sud-Estul Europei - Operaţia "Sky Monitor"; Operaţia "Deny Flight"; Operaţia "Deliberate Force"; Operaţia "Peace Implementation Force"; Operaţia "Stabilisation Force"; Operaţia "Essential Harvest"; Operaţia "Amber Fox"; Operaţia "Allied Harmony"; NATO HQ Skopie - NHQS; Operaţia "Distinguished Games"; Operaţia "Allied Harbour"; Operaţia "Eagle Eye"; Operaţia "Allied Force"; Operaţia "Kosovo Force"; Operaţia "Maritime Monitor"; Operaţia "Maritime Guard"; Operaţia "Sharp Guard"
Spaţiul baltic - Operaţia "Air Baltic
Asia - Operaţia "Enduring Freedom"; Operaţia "Display Deterrence"; NATO Training Mission; Operaţie "Winter Race"
Africa - Asistenţa acordată Uniunii Africane
Campania NATO contra terorismului în Marea Mediterană - Operaţia "Active Endeavour"

Secţiunea III - UE
Sud-Estul Europei - Operaţiile UE în Bosnia-Herţegovina; Misiunea "UEPM"; Misiunea "Althea"; Operaţiile UE în Republica Macedonia; Operaţia "EUPAT"; Operaţia "Concordia"; Misiunea "Proxima"; Misiunea "EUPT"
Misiuni în Orientul Mijlociu - Misiunea "EUPOL COPPS"; Misiunea "EU BAM Rafah" Misiunea "Eujust Lex"; Misiunea "EUPOL Afghanistan"
Caucaz - Operaţia "Eujust Themis" Africa - Operaţia "Artemis"; Misiunea "EUSEC"; Misiunea "EUPOL"; Misiunea "EUFOR"; Misiunea de sprijin a operaţiei "AMIS II"
Asia - Misiunea de Monitorizare din Aceh Misiunea de Monitorizare din Aceh
Estul Europei - Misiunea "UE BAM UM"