Ioan Popa
Revista MUSA - Un martor al sentimentelor naţionale româneşti în perioada dualistă
ISBN 978-606-616-050-6
Sibiu, 2012
14,5x20,5 cm
148 pag.

      Sibiul are o pondere însemnată în istoria noastră şi trecutul său s-a bucurat deseori de interesul cercetătorilor localnici sau din alte centre. Celor dintâi li s-a alăturat şi profesorul Ioan Popa, cercetător afirmat deja prin cele câteva lucrări apărute pe tema învăţământutlui sibian, dar şi prin entuziasmul şi eficienţa cu care conduce Cercul de Ştiinţe Sociale de la Colegiul Naţional Brukenthal din Sibiu. Interesul său pentru istoria culturii şi a învăţământului în mod special l-a condus şi spre subiectul lucrării de faţă.
      Revista manuscrisă Musa a Societăţii de lectură „Andrei Şaguna” a studenţilor români din Sibiu (1871-1948) a apărut lunar în cea mai mare parte a perioadei 1871-1909, uneori având şi apariţii săptămânale. Revista nu era total necunoscută în istoriografia noastră, unele aspcte ale apariţiei şi ale conţinutului său fiind abordate de autori prestigioşi ca Mircea Păcurariu, Ion Mărcuş, Ilie Moise. Domnul Ioan Popa îşi propune în paginile următoare reconstituirea şi interpretarea contextului social-cultural, a genezei unei publicaţii sibiene deosebite. El întreprinde o analiză competentă asupra rolului şi locului pe care l-a jucat publicaţia sibiană în societatea românească a vremii, în mişcarea naţională a românilor transilvăneni din ultimele sale decenii de existenţă. În pofida publicului restrâns căreia îi era destinată, revista manuscrisă „Musa” a avut un rol important în formarea naţional-politică a unei părţi importante din elita românească de la cumpăna veacurilor XIX-XX. Şi aceasta în condiţiile în care viaţa politică a vremii era, de obicei, exclusă din paginile publicaţiei pentru a nu atrage asupra sa represaliile stăpânirii maghiare. Rămâneau însă istoria, limba, literatura, folclorul românilor, a căror cultivare şi promovare în rândurile viitorilor formatori, preoţi şi învăţători, dar şi profesori, jurnalişti etc., prin intermediul articolelor din Musa, a contribuit la ridicarea nivelului conştiinţei lor naţional-politice. Desigur, este imposibil de cuantifict aportul Musei, deoarece formarea personalităţii depinde şi de alte variabile. Rolul său poate fi dedus însă şi din şirul impresionant al celor care i-au fost colaboratori şi cititori în timpul studiilor la Sibiu. Între aceştia s-au aflat Lucian Blaga, Ioan Lupaş, Andrei Oţetea, Elie Cristea (viitorul patriarh al României), Ilarie Chendi, Onisifor Ghibu, Petru Şpan, Virgil Oniţiu, Victor Păcală, Victor Tordăşianu, Dimitrie Comşa ş.a.
      În mod firesc, autorul insistă asupra activităţii Societăţii de lectură „Andrei Şaguna” ai cărei membri erau studenţii Seminarului teologic din Sibiu, care a avut şi o secţiune pedagogică. Această Societate − dispunând de bibliotecă, orchestră, cor, revistă −, a fost o componentă a unui adevărat fenomen asociaţionist, specific vremii, în Transilvania, dar şi în afara ei. Lucrarea excelează prin analiza riguroasă întreprinsă de autor asupra membrilor Societăţii (o treime din totalul tinerilor studioşi), asupra cărţilor, revistelor şi ziarelor avute la dispoziţie de aceştia. Sunt utilizate grafice, formule, statistici, tabele. Contribuţia cea mai importantă a autorului constă în analiza pertinentă a conţinutului articolelor apărute în revistă, aprobate de un comitet care putea să şi respingă unele texte, considerate necorespunzătoare. Sistemul de peer review impus periodicelor ştiinţifice de astăzi nu este aşadar chiar o noutate.
      De remarcat şi baza documentară solidă a lucrării, argumentarea consistentă a fiecărei afirmaţii, cu trimiteri la lucrări de specialitate, la articolele din revista supusă exegezei şi din alte publicaţii ale vremii. Dealtfel, convins de însemnătatea surselor în scrierea istoriei, domnul profesor Ioan Popa a adăugat lucrării sale anexe bogate: o listă bibliografică, liste cu membrii Societăţii de lectură „Andrei Şaguna”, cu ziarele şi revistele abonate şi cu cele primite, cu articolele având tematică folclorică şi etnografică, apărute în Musa. Remarcabile sunt şi metodele noi de investigare folosite de autor, de la analiza cantitativă, la noţiuni din domeniile noi de cercetare, cum sunt imaginarul şi mentalităţile colective.
      Cu aceste calităţi, lucrarea are contribuţii reale, pentru toţi cei interesaţi de istoria învăţământului, a presei, a culturii în general, a Transilvaniei de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul celui de-al XX-lea, dar şi a Sibiului din aceeaşi epocă. Paginile următoare, cu un limbaj adecvat discursului istoric, fluent, pot fi o lectură instructivă, invitând la reflecţie şi la comparaţii pe cercetători, membrii corpului didactic şi tineri studioşi, pe toţi cei interesaţi de trecut.

Conf. univ. dr. Vasile Ciobanu