Claudiu Ionescu
Redesign – Fabricat în Romania
ISBN 978-606-616-162-6
Sibiu, 2014
16,5x23,5 cm
100 pag.

      Designul este prezent în tot
      Designul este prezent în tot, el există în tot ceea ce am creat și produs. Îl regăsim în ambalajul cutiei de lapte pe care am cumpărat-o în această dimineață, este acel lucru care ne-a atras atenția, atunci când un automobil abia lansat pe piață a oprit lângă noi la semafor, îl observăm atunci când bem o cafea într-un nou bistro deschis de curând și interacționăm cu el atunci când navigăm ușor pe o pagină web, care ne-a atras atenția.
      Designul este prezent în tot, el va fi prezent în tot ceea ce vom crea și produce în viitor, el va fi influențat de tehnologie și la rândul său va crea tehnologie.
      Acest proces, devenind din ce în ce mai complex, conduce la imposibilitatea de definire suficient de acoperitoare a termenului, existând dezbateri și cotroverse în rândul teoreticienilor și specialiștilor. Definițiile designului se prezintă astfel, fie prea generale, fie prea specifice. Richard Seymous spunea în 2002 că, designul este acțiunea de a „face lucrurile mai bune pentru oameni”, ceea ce este în mare parte corect dar nu suficient, designul este mai mult decât atât.
      Designul „înseamnă mai mult decât formă, culoare şi dimensiunile produselor.” Designul este procesul de elaborare a deciziei, care are de-a face cu manifestarea obiectelor, analizând funcţia economică şi tehnică, ca reacţie, răspuns la diferitele cerinţe ale consumatorului. Deoarece designul lucrează în ambele direcţii, transmite companiilor cerinţele consumatorilor legate de un standard ridicat de viaţă şi furnizează propunerile și soluțiile de la companii spre consumatori, deci este privit și ca un proces de comunicare. Sarcina esenţială a noastră este să-i înțelegem complexitatea, să vedem designul ca pe un proces multidisciplinar, ce foloseşte deopotrivă designeri şi alţi profesionişti, iar aceștia împreună interacționează într-o activitate totală pentru a crea ceva nou.
      Sir Ralph Halpern, spunea: „Designul nu este un cuvânt spiritual, elegant sau sofisticat, pentru aparenţă sau de faţadă. El este folosit în totalitate și este integrat businessului pentru generarea profitului, deoarece designul este ceea ce diferenţiază o companie de concurenţii săi.”
      Peter Lawrence de la „Corporate Design Foundation” din SUA arată că, „auzim foarte mult despre cunoaşterea şi servirea consumatorului. Ceea ce nu auzim este despre procesul, care converteşte această înţelegere a consumatorului într-un produs. Iar acest proces este designul. Designul reprezintă puntea de legătură între consumator şi companie prin participarea în procesul de cercetare, convertind informaţia în produs… designul transformă valorile abstracte făcându-le vizibile.”
      Cuvântul „design” după cum observăm are diferite semnificaţii şi asociaţii. Design se poate referi la rezultatul sau produsul unei activităţi – a proiecta (to design) - înseamnă a transforma o idee într-un plan, prin care un obiect poate fi realizat. Designul a fost descris și ca fiind legat indispensabil de inovaţie şi tratat, ca „miezul real al inovaţiei, momentul când un obiect este imaginat, născocit şi modelat sub formă de prototip” (OECD, 1982). El se poate referi la forma, structura, funcţia şi înfăţişarea însăşi a produsului. Alteori termenul a devenit sinonim cu stil, capriciu, calitate şi statut, „jeanşi de designer.” „Designing” respectiv proiectare în limba română, înseamnă procesul care începe cu ideea descrisă concis şi sfârşeşte cu produsul nou, viziunea materială, în vederea producerii și implementării.
      După cum spunem, în miezul inovaţiei tehnologice se află designul. Caldecote se referă la design ca la „procesul de convertire, transformare a ideilor în informaţii, de la care sau prin care un produs nou poate fi realizat.” Dezvoltarea produsului este necesară, pentru a înlocui sau actualiza produsele existente, pentru a se diversifica în pieţe noi şi pentru a creea noi oportunităţi de inovaţie.
      Într-o lume unde multe produse sunt similare în funcţionare chiar și înperformanțe, designul produsului – forma lui, înfăţişarea lui şi mai presus de toate imaginea lui – poate face toată diferenţa.
(Business Week, „When design is sweeping the world”, 3 September 1994)
      Bine condus, designul de calitate ridicată, oferă companiei câteva avantaje. El poate crea distincţia corporaţiei într-un produs diferit – şi o imagine – care să suprasatureze piaţa.
      El poate crea o personalitate, pentru un nou produs lansat, astfel ca el să se diferenţieze clar de cele ale competitorilor. El poate fi folosit la revigorarea interesului pentru produs în etapa de maturitate a ciclului de viaţă. El comunică ceva consumatorului, face selecţia mai uşoară, informează şi întreţine comunicarea. Managementul designului poate conduce la un impact vizual ridicat, o mai mare eficienţă a informaţiei şi satisfacţia considerabilă a consumatorului.
      Designul este un proces. Este poate necesar să afirmăm acest fapt, evident, mai departe în viziunea unei obişnuite confuzii între proces şi produs, care are loc atunci când definiţiile designului sunt abordate. Probabil că mai mult, în definirea designului, de asemenea este necesar să recunoaştem că aparenţa, înfăţişarea externă, stilul, culoarea şi alte consideraţii estetice şi subiective, cu care designul este în mod obişnuit asociat, constituie numai o parte a procesului de design. Designul este deasemenea preocupat de folosirea bunului, de funcțiile acestuia, de marketing şi de unele consideraţii privind producţia, precum şi de un şir lung de resurse şi cerinţe tehnice şi inginereşti. Oricum, înainte de orice este preocupat de o metodologie de creație.
      Oricine, care întreprinde o acţiune de design născoceşte, creează o cale de acţiune, care ţinteşte schimbarea situaţiilor existente în unele preferate. Activitatea intelectuală, care produce bunuri materiale manufacturate, nu este fundamental diferită de aceea a unuia, care prescrie remedii, pentru un pacient bolnav sau de a unuia, care născoceşte un plan nou de vânzări, pentru o campanie sau o politică de bunăstare pentru un stat. Designul astfel construit este miezul sau esenţa întregii instruiri profesionale este principala „marcă,” trăsătură, care distinge profesiile de „ştiinţe.”
      Politica naţională de design – nu este o invenţie nouă, ideea înhămării (punerii la lucru) designului – sau meseriilor – în serviciul industriilor, este desigur bine cunoscută de unii dintre noi, care sunt familiarizaţi cu progresul treptat al organizării procesului educaţional în domeniul designului în Marea Britanie, pe continent sau în ţările nordice, în timpul secolului al 19-lea.
      În multe privinţe discuţia şi dezbaterile, centrate pe meseriile manufacturiere, de la sfârşitul secolului al 19-lea, pot fi considerate ca un ecou îndepărtat pentru dezbaterile de astăzi, cu toate că situaţia este destul de diferită. Argumentele privind interesul naţional, comerţul exterior, rolul oraşului capitală vis-a-vis de restul naţiunii şi problema veşnică a echilibrării artei, esteticii, meşteşugului şi tehnologiei în dezvoltarea produsului, sunt încă prezente. Dar aceste argumente substanţiale, esenţiale sunt întipărite sau sădite în problemele globalizării şi în acelaşi timp, o principală schimbare în infrastructura industrial-economică este simţită universal şi determinată în principal de noile domenii din tehnologia informaţiei.
      În ţesătura acestor parametrii de neevitat, decidenţii naţionali din industrie şi politica industrială au reclamat şi înălţat designul şi rolul acestuia în concurenţa deosebit de ascuţită a industriilor naţionale implicate în piaţa globală, dar din ce în ce mai saturată. Astfel, eforturile filandeze sunt descrise şi considerate în paralel cu agendele stimulării din Taiwan, Coreea de Sud, Brazilia, Canada şi mai aproape de Finlanda, acelea ale Danemarcii, Norvegiei şi Suediei. Eforturile finlandeze sunt privite în comparaţie cu acestea, din perspectivele particularităţilor naţionale, tradiţiilor retoricii politice şi desigur legăturilor cu problemele globale, cu scopul de a pune în lumină profilul lor individual. În această abordare istoria de asemenea devine activă, întrucât, natural, toate agendele naţionale reflectă trecutul sau istoriile locale a designului în condiţiile sociale şi industriale specifice lor. Istoria poate fi citită şi interpretată retrospectiv din documentele vremurilor trecute, pentru a decela similarităţile şi diferenţele între prezent şi trecut. Dimpotrivă, dacă istoria este interpretată cum trebuie, înţelegerea istorică poate juca un rol activ în modelarea viitorului prin aceste politici şi prin modul în care ele sunt implementate.
      Redesignul este procesul prin care se reconcep anumite obiecte. Astfel este necesar un alt demers creativ decât cel care a fost abordat, în prima etapă. Un design nou, adesea include o evaluare a existentului design şi constatările rezultate în urma acesteia vor fi integrate, într-un re-design, iar nevoile sunt de multe ori cele care conduc la unitatea procesului de redesign.
      Este unanim acceptat faptul că nu avem mai mult de 10 ani, pentru a transforma în jurul nostru modul nedurabil de a trai. În această stare de stringentă urgenţă, ce rol poate juca designul în crearea de soluţii pozitive care să schimbe cu adevărat calitatea vieţii? Schimbările climatice aduc în prim plan designeri, cu o masivă responsabilitate şi oportunitate simultan. Ca nişte gânditori ai creaţiei şi persoane active, designerii sunt unicii plasaţi pentru a revizui, reconsidera şi refacere produsele, serviciile şi sistemele, care vor forma viitorul nostru.
      Aici putem printr-o rememorare să-l amintim, pe cel care a marcat oarecum cu deosebitele sale resurse, ale propriei sale optici de filosofie şi concept, o anume perspectivă asupra lumii. Buckminster Fuller a fost un activist timpuriu al ambientului. El a fost foarte conştient de resursele limitate ale planetei, avea să ofere şi chiar a promovat un principiu, pe care el l-a numit „ephemeralization”, pe bazele căruia Fuller a creat în permanență în scopul de „a face mai mult cu mai puţin.”
      Resursele şi materialul nefolositor ale produselor brute, ar putea să fie reciclate în fabricarea produselor, importanţa sporind eficienţa întregului proces. Fuller de asemenea, a introdus ceea ce se numeşte „synergetics”, o exprimare metaforică, pentru comunicarea experienţelor, folosind conceptele geometrice, înainte ca termenul „sinergie” să devină popular.
      Fuller a fost convins că acumularea semnificativă a cunoaşterii, combinată cu beneficiile recirculării resurselor este o soluţie, pentru că cele extrase din pământ, au ajuns deja la un nivel critic.
      Se poate afirma astfel că redesignul este o întreprindere socială, care se cultivă, și se dezvoltă durabil, prin acţiuni de design. Sunt căutate şi promovate produse şi proiecte, care sunt favorabile oamenilor şi planetei, promovând parteneriatele, pentru a realiza o muncă durabilă de pionierat şi de inovaţie.
      „Redesign – Fabricat în România” este un eveniment expoziţional născut din dorinţa de-a încerca încă o dată să definim prin idee, inovare, formă, culoare, volum şi cuvânt specificul unui design autentic românesc. După aproape cincizeci de ani de la înfiinţarea primelor şcoli de design în România observăm că designul românesc n-a reuşit să-şi creeze o identitate clară, nu şi-a conturat încă personalitatea, poate este încă prea devreme. Designul scandinav a devenit „Design Scandinav” în 150 de ani, sau poate că noi, cei implicaţi în această profesie, suntem încă prea orgolioşi şi egoişti pentru a putea comunica între noi. Este de apreciat totuşi faptul că au existat încercări reuşite în ultimii ani prin organizarea unor evenimente expoziţionale la nivel naţional oferindu-ne speranţa că poate într-o zi ... .
      „Designul bun” este ceea ce dorim să promovăm cu încăpățânare, într-o lume sufocată de multe produse urâte, lipsite de personalitate, nefuncționale, în care nu ne regăsim și pentru care nu simțim nimic. Credem că produsul românesc ar trebui să sufere un proces de redesign și considerăm că unele produse ale copilăriei noastre sau ale părinților noștrii, pierdute de-a lungul timpului, pot fi readuse la viață printr-un design actual. În final, dar nu în ultimul rând, considerăm că un „design bun” care poate contura o personalitate puternică unui produs, poate fi creat folosind și filtrând ceea ce meșteșugul ca formă de artă tradițională a creat de-a lungul timpului.
      Astăzi designul durabil, se străduieşte să creeze o aglutinare între tradiţie şi inovaţie. Se pare că revoluţiile reuşesc, prin mijloacele de comunicare creatoare, rezultate dintr-o putere de înţelegere profundă şi o reală consideraţie pentru tradiţie, unite cu o putere de înţelegere sănătoasă a necesităţii de schimbare, ca de altfel şi prin cultivarea şi utilizarea puterii creatoare, în cadrul unui caracter critic.
      Spre deosebire de artiști, designerii nu pot pur și simplu să-și urmeze impulsurile creative. Mediul socio-economic cu care interacționează în munca lor le impune un număr mare de constrângeri ce au efecte în procesul creativ și de proiectare. Designerii trebuie să-și pună permanent întrebări: Este acest produs pe care îl creați dorit de cineva? Este el diferit de orice altceva de pe piață? Îndeplinește o nevoie? Va costa oare prea mult pentru a putea fi fabricat? Este un produs sigur?
      Pe plan internaţional standardele recunoscute, în mâna designerilor se codifică în munca şi strădania lor, pentru a obține perfecţiunea în tot ceea ce realizează aceştia.
      Proiectul, fie că are rădăcini adânci în tradiţie, sau caută să comunice un mesaj important într-un mod nou, radical, acesta va furnizeaza în final soluţia optimă pentru a fi potrivit nevoilor pieţei sau nevoilor cu un caracter distinctiv. Viziunea are rolul de a reuni designerii, artiştii, specialiști în tehnologie şi de informaţie, strategii de marcă şi managerii de proiect, cele mai bune soluții de comunicare, pentru a elabora proiectele inovative, care au drept ţintă, evoluţia lumii.

Claudiu Emil Ionescu