Melania Boțocan
Muzica – urcuş şi zbor spiritual. Istoria genurilor muzicale
ISBN 978-606-616-426-9
Sibiu, 2021
16,5x23,5 cm
748 pag.

Funcţia artei este de a demonstra invizibilul prin vizibil
Papa Grigore II

   Lumea noastră, cu tot mai puţină hrană spirituală, caută cu disperare o lume mai bună şi greu se poate despovăra de agitaţia interioară şi de tumultul din afară. Copleşiţi de grijile cotidiene, toate strădaniile se îndreaptă spre exterior şi ne acaparează toată fiinţa. Dimenisunea spirituală a muzicii ne smulge din zbuciumul zilnic și revarsă pacea inimii pentru a ne apropia de semeni, mai ales de Divinitate, pregătind urcuşul nostru spiritual.
   În timpul audiţiei muzicale ne apropiem de scânteia divină din noi, de nobleţea sufletească din adâncuri, ne despovărăm de cele lumeşti şi ne înălţăm gândul la cele absolute. Prin glasul muzicii, sondarea străfundurilor ne schimbă fiinţa întunecată într-una solară, ne întăreşte rezistenţa morală pentru a răzbi prin hăţişurile vieţii. Se şterg gândurile rele, teama de necunoscut şi de cele potrivnice, lumina ei străpunge bezna din noi şi din semeni. Ascultând cu pioşenie farmecul sunetelor, ne înseninăm cugetul şi simţămintele şi ne bucurăm în linişte de universul celor eterne.
   Muzica ne face părtaşi unui noian de stări sufleteşti şi ne deschide necunoscute orizonturi căutărilor noastre. Ne face să vibrăm cu Creatorul suprem şi cu sensibilitatea atâtor minţi luminate, ne ridică nu numai moralul, ci ne perfecţionează procesele afective şi mentale. Nicicând nu trezeşte un simţ agresiv, ci linişteşte şi ajută a ne înălța spiritual spre cele divine. Ne schimbă viaţa îmblânzind forul interior, ajutându-ne să cunoaştem prezentul şi mentalităţile de-a lungul epocilor istorice, aşa cum sublinia filosoful Lucian Blaga: „muzica este spiritul timpului”. Având o uriaşă forţă de a ne modela, ea impulsionează frumusețea interioară făcând să vibrăm la unison cu universul absolut, cu nemărginirea.
   Volumul nostru urmăreşte mersul artei muzicale din perspectiva cunoaşterii genurilor şi a formelor muzicale, a funcţiei şi a universului lor specific. Structurile renascentiste pregătesc marile construcţii şi limbajul din epoca barocă, temeiul pe care se sprijină cultura muzicală de peste patru secole. Datorită imperfecţiunii instrumentelor, până la Baroc cultura muzicală a fost cu precădere vocal-corală, fiind legată de cuvânt şi de preamărirea divină. În Baroc se descătușează muzica instrumentală, îşi cucereşte independenţa de exprimare şi se configurează marile construcţii muzicale pe care se va clădi arta clasică, romantică, postromantică şi mare parte din cea modernă.
   În agitatul secol modern, trunchiul tradiţional îl păstrează autorii moderaţi, în schimb cei radicali îl distrug schimbând total conceptul despre muzică. În vremurile noastre s-a potolit furtuna avangardistă şi creatorii, părăsind sistemele neconfirmate de viaţă, caută o osmoză între fondul tradiţional şi elementele modernităţii.
   Dintotdeauna, omul nu s-a lăsat cotropit de lumea trecătoare, ci a crezut într-una nevăzută atotputernică cu care a comunicat şi care l-a regenerat. Va suferi o continuă înrâurire a oamenilor, dar mai ales a puterilor cereşti, căci asupra sa este „concentrată toată existenţa creată şi necreată, văzută şi nevăzută”, grăia Pr. Dumitru Stăniloaie, iar prin spiritualitatea creştină este ocrotit de o putere infinită ce îl luminează şi îl atrage necontenit spre ea.
   Această aspiraţie spre desăvârşirea fiinţei este mai adânc înrădăcinată în noi decât setea de cele trecătoare, aşa cum rostea şi Fericitul Augustin: „ne-ai făcut să tindem spre tine, Doamne, şi nefericit este sufletul până nu ajunge la Tine”, iar dacă „nu ajungem la armonia lăuntrică şi la întregul fiinţei noastre, viaţa rămâne înăbuşită sub lucruri de nimic”, glăsuia R. Tagore.
   Şi în zilele noastre, muzica ne poate inocula încrederea în om, în bine şi adevăr, în desăvârşire şi în Ființa supremă, fiind un fidel mesager al spiritualităţii omenirii. Ea ne însoţește în clipele de credinţă profundă şi de extaz mistic, aşa cum mărturisea şi Goethe: „muzica înalţă omul deasupra lui însuşi şi a lumii, fiind cea mai frumoasă revelaţie a lui Dumnezeu”.

Prof.univ.dr. Melania Boțocan