Cuprinscoord. Alina Helgiu
Fistula arteriovenoasă în hemodializa cronică
ISBN 978-606-616-286-9
Sibiu, 2017
14,5x20,5
cm
252 pag.

   Numărul bolnavilor cu Insuficienţă renală cronică în stadiul terminal este în continuă creştere şi reprezintă o problemă actuală privind tactica terapeutică abordată, protocoalele de reintegrare familială şi socială.
   Introducerea rinichiului artificial în terapia insuficienţei renale în stadiul uremic a dus la salvarea unui mare număr de bolnavi, condamnaţi altfel ireversibil la moarte.
   Începând cu prima hemodializă efectuată de G. Haas în 1920, trecând la prima hemodializă fracţionată eficientă clinic, efectuată de către W.J. Kolff în anul 1940, în toate cazurile a fost nevoie de realizarea unui abord vascular care să permită preluarea sângelui de la pacient, purificarea sa prin membrana filtrantă a aparatului de dializă şi întoarcerea sa în sistemul circulator al pacientului, toate acestea în deplină securitate.
    În acest fel, evoluţia rinichiului artificial a fost strâns împletită cu evoluţia şi dezvoltarea abordului vascular. Shuntul lui Scribner, apărut în anul 1960 a dus la creşterea numărului pacienţilor cu hemodializă iterativă, iar anul 1966 reprezintă un punct de cotitură prin realizarea fistulei arteriovenoase de către Brescia MJ, Cimino JE, Appel K, Hurwich BJ crescând astfel exponenţial adresabilitatea pentru hemodializă.
    Realizarea şi întreţinerea funcţiei abordului vascular reprezintă o muncă de echipă pentru chirurg şi nefrolog, primul trebuind să fie permanent disponibil pentru rezolvarea complicaţiilor acute.
    Lucrarea prezintă experienţa noastră timp de 11 ani în domeniul realizării şi menţinerii funcţionale a abordurilor vasculare pentru hemodializa cronică, precum şi în domeniul rezolvării complicaţiilor apărute.