Eva Mârza
Explorări bibliologice
ISBN 978-606-8030-05-0
Sibiu, 2008
16,5x23,5 cm
352 pag.

     Cartea de faţă vorbeşte despre cărţi vechi. Cărţile au făcut parte din viaţa locuitorilor meleagurilor Alba Iuliei de secole. Această regiune este un izvor veritabil pentru cercetarea istoriei culturii. Biblioteci, biserici, muzee sunt păstrătoare şi ocrotitoare ale tezurului de carte românească şi străină veche. Sunt o sursă preţioasă pentru valorificare.
     Cărţile vechi au o extraordinară calitate de purtător de informaţie atât cea intrinsecă cât şi cea ambientală. Cercetările întreprinse de noi au urmărit cartea în contextul vieţii sale, acolo unde soarta le-a plimbat. S-a întâmplat pe parcursul deceniilor, că am reuşit publicarea rezultatelor cercetării personale ori în colectiv. De la analiză la sinteză, de la catalog de carte veche la studii bilanţiere, lucrarea de faţă are legătură cu zona geografică albaiuliană.
     Lucrarea, aşa cum sunt uzanţele acestui tip de cercetare, priveşte cartea din punct de vedere bibliologic, fără să abordeze conţinutul, care, în cea mai mare parte fiind teologic, depăşeşte intenţiile noastre. Rezultatele cercetărilor le-am organizat gradual în capitole. Capitolele sunt subordonate unui parcurs logic. Ele poartă uneori amprenta timpului, unele cercetări fiind finalizate de câteva decenii. Primele faze de cercetare a cărţii vechi din acest volum datează, de la jumătatea deceniului şapte al secolului al XX-lea.
     Realizarea cataloagelor de carte românească sau străină în zone geografice dinainte stabilite mai aproape sau mai departe de Alba Iulia, la bibliotecile parohiale din această regiune istorică relativ compactă, reflectă nişte afinităţi comune. Urmărirea problematicii într-o metodă similară pentru toate cazurile oferă ocazia unor comparaţii de situaţii şi totodată găsirea soluţiilor de concluzionare. Propunerea tratării temelor într-un complex de studii aşezate în lucrarea de faţă sub titlul Cartea românească veche şi itinerariile ei transilvănene încearcă să revalorifice şi să aducă la un loc rezultatul fazei analitice din preocupările vremii. Este limpede, după parcurgerea cataloagelor de carte românească veche de pe aceste meleaguri, că volumele vechi rămase până la noi formează o “bibliotecă” utilizată atât în strana bisericilor cât şi pentru învăţătură sau lecturi particulare. Fiecare segment, care priveşte itinerariile transilvane ale cărţii, are o personalitate aparte prin nume de oameni şi preocupări, prin probleme pe care le întâmpinau în viaţă şi le împărtăşeau prin scris pentru “ca să rămână”. Preţioase sunt cugetările fixate pe paginile cărţilor cât şi descrierea realităţilor capabile să completeze, pe lângă documentele aflate în arhive, istoria oficială a compendiilor.
     Exigenţele crescute şi cunoaşterea fondului de carte a zonei bălgrădene au oferit noi teme de cercetare. Secvenţa, pe care am numit-o Istoria şi istoriografia în marginea cărţilor româneşti vechi, însumează teme diverse, cele mai multe având în centrul atenţiei personalităţile vieţii culturale şi bisericeşti din regiunea, care înconjoară fosta capitală a Principatului Transilvaniei, Alba Iulia. Una din instituţiile aflate în vârful ierarhiei culturale româneşti, Mitropolia Bălgradului, prin activitatea desfăşurată aici, a permis dezvoltarea mai multor subiecte, unele dintre acestea s-au formulat în istoria tipografiei româneşti de la Alba Iulia (carte publicată la Sibiu, Editura Imago, 1998), altele au valorificat aspecte ale vieţii culturale albaiuliene, identificând elite, personalităţi şi nu în ultimul rând cărţi aflate în preajma lor. Una din principalele metode de completare a bibliotecilor în trecut era donaţia din partea membrilor comunităţii ori donaţia din partea ierarhilor Bisericii sau a domnitorilor. Donaţiile se materializează în semnificative acte de cultură, reprezentând chiar un gest de patronare al fenomenului editorial. Biblioteca Mitropoliei Bălgradului din secolul al XVII-lea reprezintă o fază a cercetării momentului, fără să existe dubii despre posibilităţi de descoperire şi apoi completare în viitor. În contextul funcţionării ei, gestul donaţiei este prezent pe parcursul existenţei sale.
     Tema bibliografiei, mai ales celei retrospective, suscită şi după peste o sută de ani de la apariţie discuţii, completări, chiar polemici în contextul cercetării pe plan naţional. Personajele dintre cele ce se remarcă pe lângă autorii principali, Timotei Cipariu şi într-un context mai larg Vasilie Popp sau Nicolae Iorga ne-au oferit încă teme de reflexii, posibilităţi de concluzionare asupra rolului lor în bibliografierea ori catalogarea cărţilor înainte sau după apariţia Bibliografiei Româneşti Vechi.
     Anumite afinităţi personale şi ştiinţifice au marcat un segment important al volumului de faţă. Transilvania, o intersecţie de culturi europene, a acceptat cartea ajunsă prin circulaţia ei firească, dinspre Europa Centrală. Într-un mod incontestabil, cartea europeană a pătruns în bibliotecile albaiuliene. Drumuri europene ale cărţii vechi. Carte europeană în biblioteci transilvane este segmentul în care problematica bibliotecii de la Levoča (Slovacia) reprezintă punctul de referinţă. Chiar dacă tema a fost dezbătută prin publicaţii independente apărute peste hotare, dezbaterea acestei problematici incitante a fost reluată din motive lesne de înţeles. Prezenţa manuscriselor medievale, ale incunabulelor, din fondul levocian este o relitate remarcată. Identificarea altor incunabule necunoscute publicului cercetător a fost o surpriză. Publicarea acestor descoperiri era o obligaţie de onoare pentru cercetător. Curiozităţile aflate printre cărţile vechi au dat naştere la apariţia unor mai mici dezbateri (Nicolae Paoletti), pe lângă cercetări mai ample, care au rezultat din analiza cataloagelor unor instituţii dispărute, cum a fost, spre exemplu Societatea Jesu de la Sibiu deţinătoarea volumelor româneşti, o realitate a culturii transilvane sau dovada circulaţiei europene ale cărţilor româneşti în biblioteca vieneză a lui Christophor Migazzi, bibliotecă ajunsă în posesia episcopului catolic Ignac Batthyány la Alba Iulia.
     Prezentul volum este rezultatul unei convieţuiri de peste treizeci de ani cu cartea veche. Am selectat rezultatele cercetării personale răsfirate în diferite publicaţii, simţind nevoia să le pot vedea laolaltă pe cele la care ţin mai mult.