CuprinsDan-Alexandru Popescu
Europeniada necenzurat.
Secvenţe dintr-un deceniu de mobilitate (2007-2017)

ISBN 978-606-616-380-4
Sibiu, 2020
14,5x20,5
cm
284 pag.

   Cartea urmăreşte observaţiile, gândurile – adeseori prea intime, hélas, mea culpa – şi o succesiune de paşi făcuţi în lumea exterioară (urmând cursul neobosit al nevoilor interioare), într‑o perioadă esenţială a existenţei, dar şi a activităţii mele profesorale, anume în prima decadă de după aderarea la Uniunea Europeană. Ele vin oarecum în completarea unor scrieri adunate într‑un volum anterior, pe care l‑am intitulat: „Integrariada necenzurat. Factori psihologici ai non‑dezvoltării” (Expert, Bucureşti, 2007), de pe vremea când România se afla în anticamera europeană, îndrăznind să viseze, cu sfială, la ce va urma. Dar însoţesc totodată şi o apariţie editorială recentă, „Istorie şi relaţii internaționale. Frământările unui observator pe teren” (Techno Media, Sibiu, 2019), în care aduc în discuţie teme actuale, văzute prin ochii unui călător încercând să înţeleagă mai bine ce se petrece în jurul său.

   Atunci când predai, inevitabil, pe lângă mesaj, transmiţi şi emoţii, stări afective, te implici în jocul de pe scenă, din clasă, din sala de curs, nu ești doar un figurant dependent de atenţie, iar ideile împărtăşite se hrănesc din experienţe personale. Cunoaşterea accesibilă prin călătorii, atunci când acestea nu sunt pentru distracţie, completează extraordinar de bine cunoaşterea fundamentală din cărţi. Trecând frontiera propriilor noastre convingeri, temeri şi reprezentări tacite ale realităţii. În lumea suprasaturată de informaţii în care trăim, mobilitatea (reunind vizite de studiu, stimulate de curiozitate intelectuală, stagii în străinătate, participarea la conferinţe, la acţiuni internaţionale sau de documentare pe teren), contactul direct cu oamenii – actori şi spectatori respirând şi defilând împreună –, cu mediul lor fizic, social şi cultural ne ajută să le asamblăm.
Am avut întrebări (mai am şi acum destule) şi am căutat permanent răspunsuri (variantele fiind infinite şi nuanţate, ceea ce dă farmec vieţii). Unii le vor considera exagerate, alţii banale, alţii, deloc puţini, probabil răutăcioase sau tendenţioase. Unii vor vedea în mine un îngâmfat, iar alţii, un veşnic nemulţumit. Sunt din toate, mai mult sau mai puţin. Se vor găsi şi dintre aceia care nu le vor judeca în afara timpului şi locului lor.

Tuturor le mulţumesc.
Autorul, de acasă, 22 aprilie 2020