Ana Mocanu-Suciu
Deontologia funcţiei publice
ISBN 978-606-8030-70-8
Sibiu, 2010
14,5x20,5 cm
272 pag.

     Revenirea la reglementarea raportului dintre funcţionarii publici şi autoritatea sau instituţia din care fac parte potrivit regulilor dreptului administrativ, instituind raportul de serviciu şi nu de muncă dintre aceştia a condus, aşa cum era şi firesc, la instituirea unor reguli specifice de reglementare a răspunderii funcţionarilor publici. Natura juridică a răspunderii funcţionarilor publici este de drept administrativ, distingându-se prin câteva puncte esenţiale de răspunderea celor ce îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă: reglementarea strictă şi limitativă a abaterilor disciplinare, obligativitatea cercetării prealabile, în lipsa căreia actul de sancţionare este lovit de nulitate, procedura disciplinară şi căile de atac împotriva actului de sancţionare fiind cu totul distincte faţă de cele reglementate de dreptul muncii.
     Astfel, instanţa competentă să soluţioneze acţiunea îndreptată împotriva actului de sancţionare disciplinară a funcţionarului public este instanţa de contencios administrativ. Aceasta nu este o simplă formalitate, ci are un temei legat de caracteristicile activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice şi, în special, de faptul că activitatea în cadrul acestea se desfăşoară în scopul ocrotirii şi satisfacerii interesului general şi nu a interesului privat, individual al angajatului sau al patronului.
     În ceea ce priveşte reglementarea se impun o serie de clarificări şi de corelări deoarece anumite deficienţa ar putea da naştere unor interpretări diferite şi, de aici, la litigii nesfârşite şi soluţii divergente. Evoluţia legislativă conturează tot mai mult un regim juridic special aplicabil funcţionarilor publici şi, implicit, răspunderii disciplinare a acestora.
     Putem afirma că se conturează o categorie distinctă de norme juridice în cadrul dreptului administrativ, normele ce reglementează răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici, care pot fi grupate într-o adevărată instituţie juridică; apare astfel – sau, mai corect spus, reapare – o nouă formă a răspunderii juridice, răspunderea administrativ-disciplinară, o răspundere de natură administrativă, corespunzătoare normelor juridice încălcate – norme de drept administrativ ce reglementează îndatoririle de serviciu ale funcţionarilor publici.